Generalităţi şi morfologie

Genul Tripanosoma reprezintă o categorie de paraziţi tropicali periculoşi. Tripanosoma brucei şi Tripanosoma cruzi reprezintă exemple de paraziţi din genul Tripanosoma.

Tripanosoma brucei prezintă două subspecii: Tripanosoma brucei gambiansae şi Tripanosoma brucei rhodesiansae. Acestea prezintă două forme morfologice.

Forma tripanosoma (tripomastigotă, metaciclică) este cea prezentă în sânge, limfă, LCR. Măsoară circa 15-30 microni lungime şi 2-4 microni lăţime. Are o formă fusiformă.

Forma epimastigotă (chritidia) este prezentă în organismul vectorului (musca ţeţe).

Ciclul biologic

Este necesară prezenţa a două gazde. Cea definitivă este omul, antilopa, câinele, rozătoarele sau diverse animale sălbatice. Gazda intermediară (vectorul) este musca ţeţe (Glossina spp.). Glossina palpalis transmite T. brucei gambianse, iar Glossina morsitans transmite T. brucei rhodesiansae.

Insecta ingeră parazitul în timpul prânzului hematofag pe care-l ia de la omul/ animalul infectat. În intestinul infecţiei, tripomastigotul se transformă rapid în promastigot. Acestea se multipică, iar după 2-3 săptămâni migrează în glandele salivare ale insectei. Aici se dezvoltă forma epimastigotică. Şi ele se vor multiplica, devenind tripomastigote. Atunci când vectorul înţeapă o altă gazdă vertebrată, parazitul din salivă ajunge în derm. De aici, paraziţii ajung  în circulaţia sanguină. În gazda intermediară parazitul trăieşte în sânge, fluide tisulare şi în faza finală în lichidul cefalo-rahidian.

Boala la om

1.Tripanosomioza cu Tripanosoma brucei gambiensae

Boala evoluează în etape. Incubaţia durează circa 7 zile. Urmează apariţia unui tripanom. Acesta este un şancru de inoculare ce apare la locul înţepăturii. Are aspectul unui nodul eritemato înconjurat de o zonă hiperemică. Faza de diseminare hematogenă este caracterizată de:

• febră neregulată;
• adenopatie care afectează ganglionii cervicali posteriori şi occipitali (semnul Winterbottom);
• hepatosplenomegalie.

Această fază poate dura câţiva ani.

Ultima fază e reprezentată de faza de localizare cerebrală. Din această cauză boala se mai numeşte şi „boala somnului”. Apare meningoencefalita, paresteziile şi tulburările de sensibilitate. Se produc şi tulburări ale somnului. Iniţial apare somnolenţa diurnă asociată cu insomnia nocturnă. Ulterior se instalează somnoleţa permanentă. Boala evoluează spre caşexie, comă şi deces.

2.Tripanosomioza cu Tripanosoma brucei rhodesiense

Este caracterizată de o incubaţie mai scurtă şi un debut brutal. Debutul se manifestă prin febră ridicată, edeme, tulburări hepatice şi miocardice. Faza de diseminare hematogenă este mai scurtă, dar mai periculoasă. Afectarea sistemului nervos apare şi ea precoce.

Diagnostic

Diagnosticul parazitologic este de bază. Pentru eficacitatea tratamentului, diagnosticul trebuie săfie făcut cât mai devreme. Diagnosticul constă în:

• recoltarea şi examinarea secreţiei din tripanom;
• examenul sângelui (frotiu MGG), cu evidenţierea formelor tripomastigotă.
• hrănirea glossinelor cu sângele pacientului, urmată de examinarea intestinului vectorilor;
• examenul lichidului cefalorahidian în căutare de tripomastigoţi.

Tratament

În faza de diseminare hematogenă sunt eficiente Suramina sodică şi Pentamidina. În faza de afectare a sistemului nervos central se foloseşte Melarsoprol. În cazul utilizării acestui medicament pot apărea semne de intoxicaţie arsenicală.

Epidemiologie

Tripanosoma brucei gambiensae afectează Africa de vest şi coasta de vest a Africii centrale.

Tripanosoma brucei rhodesiansae afectează Africa ecuatorială de est (Etiopia, Rwanda, Uganda, etc.).

Măsuri de profilaxie

Acestea cuprind:

• efectuarea de controale în zonele endemice pentru depistarea persoanelor cu semn Winterbottom;
• purtarea hainelor de culoare deschisă;
• folosirea de insecticide pentru distrugerea muştelor Glossina.

Tripanosoma cruzi

Boala produsă se numeşte tripanosomioză americană (boala lui Chagas).

Transmiterea bolii se face prin intermediul anumitor ploşniţe: Triatoma megista, Rhodnius prolixus.

Ciclul biologic

În interiorul vectorului, paraziţii se găsesc iniţial sub forma tripanosoma. Apoi, trec în forma chritidia. În final, revin la forma tripomastigotă, aceasta fiind forma infectantă. Ajunşi în sânge, paraziţii vor fi vehiculaţi în ţesuturi şi în sistemul monocitomacrofagic. Aici se vor transforma în forma intracelulară. În celula afectată, parazitul se înmulţeşte prin diviziune directă şi evoluează spre forma Tripanosoma. Celulele parazitare vor fi distruse, iar formele tripomastigote ajung  în circulaţia sangvină. Pot invada şi alte celule şi ţesuturi (miocard, sistem nevos). Unele pot ajunge în corpul altui vector în urma unui noi prânz sangvin.

Morfologia este puţin diferită faţă de Tripanosoma brucei. Formele tripomastigote au lungimea de 15-20 de microni, având forma literei S.

Boala

Prezintă două forme. Forma acută afectează copiii mici, iar forma cronică afectează adolescenţii şi adulţii tineri. În prima fază a bolii, la nivelul feţei (unde înţeapă vectorul) apare un şancru de inoculare. Acesta este însoţit de edem palpebral unilateral şi conjunctivită (semnul Romana). În perioada de stare apar afectări miocardice şi nervoase. În formele cronice se formează megaorgane în abdomen pentru că paraziţii distrug plexul mezenteric. Dilatarea esofagului sau a stomacului sunt frecvente.

Prognosticul bolii este rezervat datorită meningoencefalitei şi insuficienţei cardiace.

Transmitere

Transmiterea se face prin contaminare: paraziţii îşi lasă fecalele pe pielea gazdei. Prin scărpinare, omul introduce fecalele în rană.

Diagnosticul

Se bazează pe evidenţierea paraziţilor în frotiurile de sânge colorate MGG.

Tratament

Medicamentele folosite sunt Lampit şi Randamil.

Epidemiologie

Boala este endemică în America Centrală şi de Sud. Rezervorul de infecţie este porcul, vulpea şi rar omul.

Măsurile de profilaxie

Constau în combaterea vectorilor şi controlul donatorilor de sânge.