Stenoza duodenală reprezintă întârzierea tranzitului duodenal mai mult de 15 minute. Uneori evacuarea se face abia după 24 de ore. Localizarea cea mai frecventă se află în porțiunea D3, datorită pensei arterei mezenterice, inflamației mușchiului Treitz, unui proces inflamator periduodenal sau unei tumori pancreatice. Mai rar se observă în gastroplegie ori în dilatația gastrică prin stenoză pilorică. Toate acestea duc la o deplasare în jos a intestinului subțire. Alteori stenoza se observă în ptozele mari duodenale. Obstrucția prin tumori duodenale ori prin calculi, fitobezoari este extrem de rară. 

Simptomatologie

Tabloul clinic se caracterizează prin vărsături abudente bilioase, de durată, stare ce duce uneori rapid, alteori încet, la exsicoză și azotemie extrarenală cu toate consecințele (dacă nu se intervine). Alteori stenoza are o evoluție cronică caracterizată prin dureri la 3-4 ore după alimentație, care se calmează în poziția genu-pectorală, vărsături bilioase intermitente și sindromul intoxicației duodenale (astenie, anemie, emaciere, tulburări vasomotorii). Radiologic, cadrul duodenal apare dilalat, atât D2 cât și D3, și adeseori se observă megabulb; mucoasa duodenală are un aspect neregulat, se observă mișcări de frământare și evacuare în porțiuni mici, cu un rest de bariu și după evacuarea stomacului. La sondajul duodenal sucul duodenal este amestecat cu resturi alimentare. 

Tratament

Se încearcă evacuarea prin sondă a conținutului duodenal, alimentație prin sondă și astfel se ajunge la dezintoxicarea bolnavului, după care se indică intervenția chirurgicală (duodeno-jejunostomie). Înainte de intervenție se recomandă spălături duodenale, alimentație prin sondă, perfuzie cu soluție clorurată izotonică și transfuzii cu sânge. 

Capacitatea de muncă 

În formele grave caracterizate prin vărsături abundente, exsicoză, uremie, bolnavul este incapabil de orice muncă până în perioada de convaleșcență ce urmează întervenției chirurgicale.