Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Sindromul Piriformis este o afecțiune neuromusculară rară, caracterizată prin comprimarea sau încarcerarea nervului sciatic de către mușchiul piriform, provocând durere, furnicături și amorțeală la nivelul feselor și de-a lungul traiectului nervului sciatic către picior. Este una dintre cauzele leziunii nervului sciatic, fiind de trei ori mai frecventă la femei și afectează între 5 și 40% dintre adulții cu dureri cronice de spate. Sindromul piriform mai este cunoscut şi sub numele de „sciatică de portofel” sau „sindromul de portofel plin” datorită faptului că acesta poate fi declanşat sau agravat de poziţia prelungită în şezut cu un portofel în buzunarul din spate.
Muşchiul piriform face parte din grupul posterior de muşchi ai centurii pelvine, alături de cei trei muşchi fesieri (mare, mijlociu şi mic), muşchii obturator intern şi extern, muşchiul pătrat femural şi muşchii gemeni (superior şi inferior). Acest muşchi îşi are originea pe oasele bazinului şi inserţia la nivel femural. Muşchiul piriform este important pentru realizarea mişcarilor care implică partea inferioară a corpului, pentru că ajută la stabilizarea articulatiei coxo-femurale, la mişcarile de extensie cu coapsa în flexie, abducţie cu coapsa în flexie şi rotaţia externă a coapselor. Acest muşchi ajută la mersul normal, trecerea greutăţii corporale de pe un picior pe altul şi menţinerea echilibrului. De asemenea, este folosit în cadrul activităţilor sportive care presupun ridicarea şi rotirea coapselor, pe scurt ne ajută în aproape fiecare mişcare.
Nervul sciatic este nervul grupului posterior al coapsei şi prin intermediul ramurilor sale principale, acesta inervează toţi muşchii gambei şi piciorului. Se formează la nivelul pelvisului din ramurile ventrale L4, S1-S3 şi reprezintă cel mai gros nerv al corpului (are aproximativ o grosime de 2 cm). Este un nerv lung care trece de-a lungul muşchiului piriform spre partea inferioară a membrului inferior şi se ramifică în regiunea poplitee, asigurând astfel inervaţia musculaturii adiacente şi a pielii (tegumentelor) membrului inferior. Compresia nervului sciatic poate fi cauzată de spasmele muschiului piriform.
Există două tipuri de sindrom piriformis:
Sindromul piriformis este de multe ori lăsat nediagnosticat și confundat cu alte dureri datorate simptomelor similare cu dureri de spate, dureri de cvadriceps, dureri de picioare inferioare și dureri de fese.
Simptome (descrise de pacient) |
Semne (obiectivate pe baza examenului clinic) |
|
|
1) Explorări imagistice:
Sunt utile mai ales pentru realizarea unui diagnostic diferenţial corect şi ghidarea injecţiilor cu miorelaxante.
2) Explorări funcţionale:
Un istoric neurologic complet și o evaluare fizică a pacientului este esențială pentru un diagnostic precis. Evaluarea fizică trebuie să includă următoarele puncte: un examen clinic complet, acordând o atenție deosebită coloanei vertebrale lombare, pelvisului și sacrului, precum și eventualele discrepanțe ale lungimii piciorului, testarea reflexelor osteotendinoase, rezistența și testarea sensibilităţii senzoriale.
Diagnosticul se bazează pe semne şi simptome şi confirmat printr-o serie de manevre clinice care provoacă întinderea piriformului şi compresuia nervului sciatic: Freiberg, Pace, Beatty, FAIR. Explorările paraclinice completeză diagnosticul pozitiv.
Obiectivele tratamentului sunt:
Tratamentul contă în:
Se axează pe kinetoterapie, electroterapie, laserterapie şi masaj terapeutic. Toate aceste terapii poartă numele de terapii combinate şi cu ajutorul acestora se poate creşte randamentul şi mai ales, eficienţa programului de recuperare în sindromul muşchiului piriform.
Pentru cazuri mai rare în care există o durere cronică nesusţinută, poate fi recomandată o intervenție chirurgicală. Eliberarea chirurgicală a mușchiului piriform este adesea eficientă. Ca și în cazul injecțiilor, rolul mușchiului excizat în mișcarea piciorului este complet compensat de ceilalţi mușchii ai șoldului. Eșecul tratamentului la aceşti pacienţi cu sindrom piriformis poate fi datorat unei leziuni a muşchiului obturator intern.
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
Accident ischemic tranzitor , Accident vascular cerebral (AVC) , Cefaleea - durerea de cap Epilepsia
© Copyright 2022 NewsMed - Toate drepturile rezervate.