Ce este poliomielita?

Poliomielita este o boală extrem de contagioasă cauzată de un virus (Virusul poliomielitei) care atacă sistemul nervos. Copiii cu vârsta mai mică de 5 ani au mai multe șanse de a contacta virusul decât orice alt grup de varstă.

Virusul poliomielitei este un enterovirus. Enterovirusul poliomielitei infectează tractul intestinal uman în principal prin calea fecal-orală (la fel ca în cazul hepatitei A). Virușii se înmulțesc în mucoasa orofaringiană și inferioară a tractului gastrointestinal în primele 1-3 săptămâni de la perioada de incubație. Virusul poate fi secretat în salivă și fecale în această perioadă, cauzând cea mai mare parte a transmisiei de la gazdă la gazdă. După faza  inițială, virusul invadează ganglionii limfatici cervicali și mezenterici și apoi trece în sânge. Doar 5% dintre pacienții infectați au afectat sistemul nervos  după viremie. Se crede că replicarea în siturile extranerale menține viremia și crește probabilitatea ca virusul să intre în sistemul nervos.

Răspândirea poliomielitei pe glob

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 1 din 200 de cazuri de poliomielită va duce la  paralizie permanentă. Cu toate acestea, datorită inițiativei globale de eradicare a poliomielitei în 1988, următoarele regiuni sunt acum certificate fără poliomielită: America, Europa, Vestul Pacificului, Asia de Sud-Est. Vaccinul împotriva poliomielitei a fost dezvoltat în 1953 și pus la dispoziție în 1957. Poliomielita este încă prezenta în Afghanistan, Pakistan și Nigeria. Eradicarea poliomielitei va aduce beneficii lumii în termeni de sănătate și economie. Eradicarea poliomielitei poate economisi cel puțin 40-50 miliarde de dolari în următorii 20 de ani.

Tipuri de poliomielită

1. poliomielita non-paralitică
2. poliomielita paralitică
3. sindromul post-poliomielită

Care sunt simptomele poliomielitei?

Se estimează că 95 până la 99% dintre persoanele care intră în contact cu virusul poliomielitei sunt asimptomatice. Acest lucru este cunoscut sub numele de poliomielita subclinică. Chiar și fără simptome, persoanele infectate cu poliovirus pot să răspândească virusul la alte persoane.

Exista mai multe tipuri de poliomielita:

1. Poliomielita non-paralitică

Semnele și simptomele poliomielitei non-paralitice pot dura între 1 și 10 zile. Aceste semne și simptome pot fi asemănătoare gripei și pot include:

• Febră;
• Dureri de gât;
• dureri de cap;
• vărsături;
• oboseală;

2. Poliomielita paralitică

Aproximativ 1% din cazurile de poliomielită sunt de tip poliomielită paralitică. Paralizia poliomielitică duce la paralizia maduvei spinării (poliomielită spinală), a trunchiului cerebral (poliomielită bulbară) sau a ambelor (poliomielită bulbospinală).

Simptomele inițiale sunt similare cu poliomielita non-paralitică. Dar după o săptămână vor apărea simptome mult mai severe. Aceste simptome includ:

• pierderea reflexelor;
• spasme severe și dureri musculare;
• paralizie bruscă, temporară sau permanentă;
• Deformari ale membrelor, în special șoldurile, gleznele și picioarele.

Paralizia completă este rară. Mai puțin de 1% din toate cazurile de poliomielită vor avea ca rezultat o paralizie permanentă. În 5-10% din cazurile de paralizie datorate virusului poliomielitei, virusul va ataca mușchii care vă ajută să respirați și vor provoca moartea.

3. Sindromul post-poliomielită

Este posibil ca poliomielita să reapară și după ce recuperare. Acest lucru poate apărea după 15 până la 40 de ani. Simptomele frecvente ale sindromului post-poliomielită sunt:

• Dureri musculare si slăbiciune articulară;
• atrofie musculară;
• probleme de respirație și înghițire;
• apneea de somn sau probleme legate de respirație în timpul somnului;
• toleranță scăzută la temperaturi scăzute;
• depresii;
• probleme cu concentrarea și memoria.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă ați avut poliomielită și ați început să observati aceste simptome. Se estimează că 25 până la 50% dintre persoanele care au supraviețuit poliomielitei vor dezvolta Sindrom post-poliomielitic. Tratamentul implică strategii de management pentru îmbunătățirea calității vieții și reducerea durerii sau oboselii.

Cum se diagnostichează poliomielita?

Medicul dumneavoastră va diagnostica poliomielita prin evaluarea simptomelor dumneavoastră. El va efectua un examen fizic și va căuta reflexe afectate, rigiditatea spatelui și a gâtului sau dificultatea de a vă ridica capul în timp ce vă aflați culcat.

De asemenea, examenele de laborator vor atesta prezenţa sau absenţa virusului prin evidenţierea acestuia în scaun, lichidul cefalorahidian sau din exudatul faringian.

Cum se tratează poliomielita?

Medicii pot trata numai simptomele în timp ce infecția își desfășoară cursul ei firesc. Dar, deoarece nu există nici un tratament, cel mai bun mod de a trata poliomielita este de a o preveni prin vaccinare.

Cele mai frecvente tratamente de susținere includ:

• odihna la pat;
• administrarea de analgezice;
• medicamente antispastice pentru a vă relaxa mușchii;
• antibiotice pentru infecții ale tractului urinar;
• ventilatoare portabile pentru a ajuta la respirație;
• prosoape calde pentru a reduce durerile musculare și spasmele;
• fizioterapie pentru a trata durerea muşchilor afectaţi;
• reabilitare pulmonară pentru a crește rezistența pulmonară.

În cazurile avansate de slăbiciune musculară poate fi necesară mobilizarea cu ajutorul unui scaun cu rotile.

Cum se poate preveni poliomielita?

Cea mai bună metodă prin care putem preveni poliomielita este prin vaccinare. Copiii trebuie supuşi la 4 secvenţe de vaccinare după cum urmeaza:

• prima doză la 2 luni,
• cea de-a doua doză la 4 luni,
• a treia doză între 6 şi 18 luni,
• ultima doză trebuie administrata între 4 şi 6 ani.

În cazuri rare aceste secvenţe de vaccinare pot provoca reacții alergice ușoare sau severe, cum ar fi:

• probleme de respirație;
• febră mare;
• ameţeală;
• urticarie:
• umflarea gâtului;
• ritm cardiac rapid.

Concluzii

• Virusul poliomielitei este un virus extrem de contagios care poate duce la paralizia maduvei spinării şi a trunchiului cerebral. Acesta afectează cel mai frecvent copiii sub 5 ani. Cazurile de poliomielită au atins un maxim în Statele Unite în 1952, cu 57.623 cazuri raportate.
• În timp ce multe alte țări sunt, de asemenea, certificate fără poliomielită, virusul este încă activ în țări care nu au început campanii de imunizare. Potrivit OMS, chiar și un caz confirmat de poliomielită pune copiii din toate țările în pericol.
• Afghanistanul a început campania de imunizare de la sfârsitul anului 2016. Zilele naționale  de imunizare sunt planificate și sunt în curs de desfășurare pentru țările din Africa de Vest.

 

Bibliografie:

• http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs114/en/
• https://www.healthline.com/health/poliomyelitis#causes3
• https://emedicine.medscape.com/article/306440-overview#a4
• https://en.m.wikipedia.org/wiki/Poliomyelitis
• https://ecdc.europa.eu/en/poliomyelitis