Neuropatia diabetică este una din complicațiile diabetului zaharat de tip 1 și de tip 2, care afectează peste 90% dintre pacienți. Neuropatia diabetică este extrem de rar întâlnită în cursul primului an de dezvoltare a unui diabet de tip 1, dar se întâlnește la majoritatea bolnavilor diabetici după 10-20 de ani de evoluție. În schimb, în cazul în diabetului zaharat de tip 2 neuropatia diabetică este întâlnită încă de la diagnostic, dacă diagnsticarea diabetului a fost făcută tardiv.

Neuropatia diabetică se caracterizează prin leziuni ale nervilor care apar ca urmare a diabetului zaharat, la care au fost excluse alte cauze ale disfuncției nervului periferic. Diagnosticul de neuropatie diabetică se pune pe baza tabloului clinic și a investigațiilor paraclinice (viteza de conducere nervoasă, testarea senzorială cantitativă).

Managementul neuropatiei diabetice constă în principal în excluderea altor cauze ale neuropatiei periferice dureroase, îmbunătățirea controlului glicemic ca terapie profilactică și utilizarea medicamentelor pentru ameliorarea durerii. Medicamente de primă linie pentru ameliorarea durerii includ anticonvulsivante, cum ar fi pregabalin și gabapentin și antidepresive, în special cele care acționează pentru a inhiba recaptarea serotoninei și noradrenalinei.

Ce este diabetul zaharat?

Diabetul zaharat include un grup de tulburări metabolice caracterizate prin hiperglicemie. Diabetul zaharat este clasificat de obicei pe baza proceselor patologice care duc la hiperglicemie.

Diabetul zaharat de tip 1 este caracterizat prin deficit de insulină și tendința de a dezvolta cetoză; în timp ce diabetul zaharat de tip 2 este un grup eterogen de afecțiuni caracterizate prin grade variate de rezistență la insulină, afectarea secreției de insulină și producere excesivă de glucoză în ficat.

Alte tipuri specifice includ: diabetul zaharat cauzat de anomalii genetice, boli ale pancreasului endocrin, endocrinopatie, diabetul zaharat cauzat de medicamente și care apare în sarcină (diabet zaharat gestațional). Fenotipul acestor tipuri de diabet zaharat monogenetice și secundare este asemănător, de obicei, diabetului zaharat tip 2; severitatea lor depinde de gradul disfuncției celulelor beta și al rezistenței la insulină. Diabetul zaharat de tip 1 este de obicei cauzat de distrugerea autoimună a celulelor beta pancreatice; este cunoscut și sub denumirea de diabet zaharat juvenil deoarece incidența maximă este la copii și adolescenți.

Manifestările comune ale diabetului zaharat includ: polidipsie, poliurie, polifagie, fatigabilitate, stare de slăbiciune, vedere încețoșată, infecții superficiale frecvente și vindecare dificilă a plăgilor.

Prevalența diabetului zaharat este în creștere rapidă; în special, frecvența diabetului zaharat tip 2 crește în paralel cu epidemia de obezitate.

Diabetul zaharat este asociat cu morbiditate și mortalitate semnificative, fiind a cincea cauză de deces la nivel global.

Cauze ale neuropatiei diabetice

1. Deteriorarea nervilor și a vaselor de sânge

Expunerea prelungită la creșterea glicemiei din sânge poate afecta fibrele nervoase, provocând neuropatie diabetică. De ce se întâmplă acest lucru nu este clar, dar o combinație de factori joacă probabil un rol, inclusiv interacțiunea complexă dintre nervi și vasele de sânge.

Zahărul interferează cu capacitatea nervilor de a transmite semnale. De asemenea, slăbește pereții vaselor mici de sânge (capilare) care alimentează nervii cu oxigen și nutrienți.

2. Alți factori care pot contribui la neuropatia diabetică includ:

• inflamația la nivelul nervilor cauzată de un răspuns autoimun: acest lucru se întâmplă atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit o parte a corpului ca și cum ar fi un organism străin;
• factorii genetici fac ca unii oameni să fie mai susceptibili la leziuni ale nervilor;
• fumatul și abuzul de alcool, care afectează atât nervii, cât și vasele de sânge și cresc semnificativ riscul de infecții.

Factorii de risc pentru neuropatia diabetică

Oricine are diabet zaharat poate dezvolta neuropatie, dar acești factori grăbesc instalarea neuropatiei (afectarea nervilor):

• controlul slab al zahărului din sânge: acesta este cel mai mare factor de risc pentru fiecare complicație a diabetului zaharat, inclusiv leziuni ale nervilor. Menținerea glicemiei în intervalul țintă este cea mai bună modalitate de a vă proteja sănătatea nervilor și a vaselor de sânge.
• durata diabetului zaharat: riscul de neuropatie diabetică crește în timp, în special dacă glicemia dumneavoastră nu este bine controlată;
• boala de rinichi: diabetul poate provoca leziuni ale rinichilor, ceea ce poate crește toxinele din sânge și poate contribui la afectarea nervilor;
• obezitatea: având un indice de masă corporal mai mare de 24 poate crește riscul de apariție a neuropatiei diabetice;
• fumatul: îngustează și face arterele să fie mai rigide, reducând fluxul de sânge către picioare. Acest lucru face mai dificilă vindecarea rănilor și deteriorarea integrității nervilor periferici.

Sindroame în neuropatia diabetică

Principalele sindroame neuropatice sunt:

• Neuropatia senzitivo-motorie cronică insidioasă (forma cea mai comună);
• Neuropatia acută dureroasă (apare în relații cu control precar metabolic);
• Neuropatia motorie proximală;
• Neuropatia motorie difuză simetrică;
• Piciorul neuropatic insensibil;
• Neuropatia prin compresie;
• Neuropatia focală vasculară;
• Neuropatia indusă de tratament.

În funcție de nervii afectați, simptomele neuropatiei diabetice pot varia de la durere și amorțeală, la nivelul extremităților până la probleme cu sistemul digestiv, urinar, vasele de sânge și inimă. Pentru unii oameni, aceste simptome sunt ușoare, dar pentru alții, neuropatia diabetică poate fi dureroasă, chiar fatală.

Aspecte clinice în neuropatia diabetică

În continuare vom discuta despre aspectele clinice ale fiecărui sindrom neuropatic:

• Neuropatia senzitivo-motorie cronică insidioasă: este forma cea mai comună cu simptome care variază de la iritație la disconfort și durere. Simptomele tipice sunt furnicăturile, arsura, durerile „în ciorap” sau difuze, crampe musculare și hipersensibilitate cutanată. Picioarele sunt predominant afectate, mai puțin mâinile, iar simptomele apar mai ales noaptea.Reflexele sunt de obicei absente la membrele inferioare și poate să apară diminuarea sensibilității (mai ales a senzației vibratorii), dar sunt afectate și fibrele groase proprioceptice (dând ataxie și Romberg pozitiv). Se observă un grad de atrofie musculară și scăderea forței musculare. Mușchii cei mai afectați sunt cei ai mâinii și mai ales cei ai picioarelor, ducând la prăbușirea bolții plantare și degete „în ghiară”. De asemenea și mușchii proximali, cum ar fi cvadricepsul suferă o diminuare a forței musculare.
• Neuropatia acută dureroasă: este o formă care se întâlnește rar în comparație cu celelalte sindroame neuropate și este legată mai strâns de controlul rău metabolic. Are debut brusc, cu dureri severe la nivelul coapsei, dar mai ales în picior , cu importantă slăbiciune musculară și atrofii, conducând la cașexia diabetică. Reflexele pot fi normale și tulburările senzoriale puțin marcate. Evoluția neuropatiei acute dureroase este favorabilă la îmbunătățirea controlului prin insulinoterapie.
• Neuropatia motorie proximală: această formă are multe similitudini cu neuropatia acută dureroasă. Se observă o extremă pierdere de masă musculară (amiotrofia lui Garland).
• Neuropatia motorie difuză simetrică: cei care prezintă această formă sunt în general, pacienți bătrâni cu diabet zaharat de tip 2 la care se prezintă și o complicație vasculară. Aceștia prezintă o slăbiciune musculară generalizată și severă. De asemena, se pot întâlni frecvent fasciculații musculare.
• Piciorul neuropat

 este foarte important ca medicul să diferențieze piciorul neuropat  de piciorul ischemic!!

Piciorul neuropat este o formă avansată a modificărilor nervilor periferici și autonomi cu șunturi arterio-venoase, calcificări vasculare și distrucții osoase. O entitate aparte o constituie piciorul neuropatic insensibil. Absența oricărui simptom nu certifică un picior sănătos. Examenul clinic arată un picior cald cu scăderea sensibilității termo-algezice și vibratorii cu modificarea (scăderea/abolirea) reflexului achilian, cu atrofii ale mușchilor mici ai piciorului.

Acest picior are cel mai mare risc de ulcerații, dar acestea nu sunt inevitabile, ci pot fi prevenite prin diagnosticul precoce.

Următorul tabel ne va arăta diferențele dintre piciorul neuropat și piciorul ischemic:

Piciorul neuropat	Piciorul ischemic (neuro-ischemic)
Caracteristici	Caracteristici
Cald Puls palpabil Vene destinse pe fața dorsală a piciorului Piele roșie	Rece Puls nepalpabil Piele atrofiată   Piciorul se albește la ridicare
Complicații	Complicații
Calozități Ulcerații nedureroase Gangrene digitale Articulații Charcot Edem neuropat	Claudicație Ulcerații (pot fi dureroase) Gangrene digitale Durere în repaus

• Neuropatiile de presiune: nervul și mai ales segmentele demielinizate sunt foarte sensibile la presiune și anoxie. Problema se pune, mai ales, pentru nervul peroneal la genunchi și nervul median la încheietura pumnului (sindromul de tunel carpian). Preponderența problemelor neuropatiei la picioare este direct proporțională cu lungimea axonului. Altă cauză posibilă a acestei forme o reprezintă presiunea asupra rădăcinilor nervoase la ieșirea din coloană.
• Neuropatiile focale vasculare: s-au descris leziuni la aproape toți nervii periferici, iar dintre nervii cranieni cei mai afectați fiind nervul III, VI și VII.
• Neuropatia indusă terapeutic: neuropatia dureroasă accentuată de îmbunătățirea controlului glicemic (mai ales de insulină) care este urmarea unor reacții adaptative ale fluidelor celulare, scăderea transportului axonal anterograd, chiar degenerare axonală.

Clasificarea și stadializarea neuropatiei diabetice

Neuropatia se poate clasifica în două clase:

• subclinică (clasa I): constă în evidențierea disfuncției nervilor periferici, cum ar fi: încetinirea conducerii senzoriale și motorii, creșterea pragului percepțiilor senzoriale în absența semnelor sau simptomelor clinice de neuropatie;
• clinică (clasa II): consistă în găsirea simptomelor și/sau a deficitelor clinice. Acestea pot fi difuze sau focale. Neuropatia diabetică difuză clinică se referă la polineuropatia senzorială și motorie simetrică, distală și neuropatia autonomă (prin afectarea virtuală a funcțiilor simpatice și/sau parasimpatice).

Stadializarea neuropatiei diabetice

Stadiul	Caracteristici
0 (fără neuropatie)	niciun simptom și mai puțin de 2 anomalii la teste (incluzând funcțiile autonome)
I (neuropatie asimptomatică)	niciun simptom dar 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională
II (neuropatie simptomatică)	simptome de grad mic și 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională
III (neuropatie invalidantă)	simptome invalidante și 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională

Pentru a stadializa neuropatia diabetică se folosesc teste clinice, electrofiziologice și teste de testare a funcției senzoriale.

Nervii periferici conțin fibre autonome și evaluarea totală a neuropatiei periferice diabetice conține, de altfel, teste de funcționare a nervilor autonomi periferici.

După neuropatia periferică se dezvoltă, de obicei, neuropatia vegetativă (autonomă) prin afectarea simpaticului și parasimpaticului; în cazuri rare, o poate preceda. Ea poate să rămână mult timp puțin simptomatică și trebuie căutată sistematic. Ea se manifestă prin afectări cardiovasculare, digestive, urogenitale, sudorale, pancreatice și pupilare, care pot fi asociate între ele.

Consecințele neuropatiei diabetice vegetative

• Anomalii cardiovasculare

Denervarea simpatică a vaselor periferice duce la creșterea debitului cardiac, la degenerarea mediei cu calcificări vasculare, creșterea rigidității arterelor, rezultând o reactivitate vasculară anormală la stimuli variați.

a. Hipotensiunea ortostatică

Hipotensiunea arterială apare când neuropatia este avansată.

Se definește prin scăderea tensiunii arteriale cu mai mare sau egal de 30 mm Hg la trecerea de la clino la ortostatism. Menținerea tensiunii arteriale în picioare depinde de impulsurile aferente de la baroreceptori și eferențe la vasele sangvine și inimă.

Hipotensiunea ortostatică dovedește o afectare a sistemului nervos simpatic. Ea poate să fie asimptomatică sau să se însoțească de simptome precum: vertij, lipotomie, sincopă. Este amplificată de anumite medicamente ca: antihipertensive, derivați de nitrați, antidepresive triciclice.

Există variații nictemerale ale tensiunii arteriale care pot subestima hipotensiunea ortostatică dacă măsurarea ei este făcută imediat după trezire sau după-amiză.Valorile nocturne ale tensiunii arteriale sunt anormal de ridicate la pacienții cu neuropatie autonomă, fiind o cauză de dezvoltare a hipertrofiei ventriculare stângi.

Mortalitatea pacienților cu neuropatie autonomă este mai crescută la pacienții cu hipotensiune ortostatică.

b. Neuropatia cardiovasculară

Se dezvoltă o adevărată denervare cardiacă, afectând mai întâi parasimpaticul și apoi simpaticul. O tahicardie permanentă de repaus de peste 90 bătăi/minut este mărturia unei afectări a parasimpaticului, cât și a unui defect de accelerare a frecvenței cardiace, în mod deosebit, în timpul trecerii în ortostatism.

O anestezie sau consumul de medicamente depresoare respiratorii la diabeticii cu forme grave de neuropatie autonomă un stop circulator tranzitoriu.

• Anomalii respiratorii

Nu s-au observat tulburări respiratorii sau de saturare anormal de slabă în oxigen în timpul somnului la diabetici cu neuropatice autonomă severă. Dar s-au observat opriri respiratorii după anestezie sau analgezice puternice, demonstrația imposibilității tusei în timpul inhalării de acid citric, diminuarea constricției bronhice ca răspuns la aerul rece.

• Tulburări digestive

a. Tulburări esofagiene

Subiectiv se constată disfagie, disconfort retrosternal și arsuri (aceste simptome sunt rare).

Obiectiv tranzitul baritat poate arăta o dilatație medie, peristaltică terțiară, reducerea sau absența peristalticii primare și întârzierea golirii. Studii manometrice arată scăderea activității motorii faringoesofagiene și scăderea tonusului sfincterului esofagian inferior. Anomaliile sfincterului esofagian inferior pot atrage reflux gastroesofagian și eventual ulcer și stricturi.

b. Tulburări gastrice

Una dintre cele mai frecvente complicații este gastropareza diabetică. Hiperglicemia și dereglările hormonale pot contribui la întârzierea golirii gastrice. O golire gastrică întârziată poate explica episoade hipoglicemice și controlul glicemic instabil chiar în absența semnelor clinice de gastropareză. Simptomul frecvent este plenitudinea postprandială (balonare, sațietate precoce) și anorexia, rar grețuri și vărsături. Vărsătura cu alimente nedigerate are loc  la câteva ore după masă. Episoadele de vomă conduc la spitalizare prin deshidratare și cetoacidoză.

Manometria gastroduodenală arată diminuarea contracțiilor antrale postprandiale și absența activității complexelor motorii migratorii gastrice interdigestive. A fost descris și pilorospasmul.

O radiografie abdominală „pe gol” arată un stomac voluminos plin cu materii. Examenul baritat vizulizează un stomac voluminos cu stază à jeun și întârziere la evacuarea bariului. Evacuarea gastrică poate fi studiată prin ultrasonografie. Endoscopia digestivă înaltă găsețte resturi alimentare dupa 12 ore de post nocturn și un pilor beant, confirmând absența obstrucției.

Complicația majoră este gastroplegia, în care denervarea gastrică completă provoacă o dilatație acută a stomacului cu un tablou de ocluzie înaltă (vărsături, intoleranță alimentară absolută). Gastroplegia poate fi declanșată de un stres, o afecțiune intercurentă, o intervenție chirurgicală sau administrarea de atropină. Ea necesită o intervenție de urgență cu aspirație gastrică și alimentație parenterală.

La originea acestor tulburări motorii, se evocă o „autovagotomie” (alterarea nervului X), mai frecventă la diabeticul insulino-dependent de sex masculin cu diabet vechi. Tulburările de secreție sunt frecvente la diabetic, mai ales hipoclorhidria.

c. Tulburări intestinale

Diareea și constipația, complicații ale diabetului de tip 1 cu neuropatia vegetativă pot fi intermitente sau coexistă alternând zile sau saptămâni.

1. diareea: aproximativ 20% din diabetici suferă de diaree, dar poate alterna cu scaune normale sau cu constipație. Diareea diabeticului este tipic apoasă, fără sânge, dar se poate însoți de tenesme. Nocturn ea se poate asocia cu incontinență fecală, dar ziua acest simptom nu este obișnuit. Poate apărea steatoreea, deseori asociată cu scaune mai mari de 500 g/24 ore.
2. constipația diabeticului: este cel puțin la fel de frecventă (20%) ca și diareea, dar mai puțin invalidantă. Poate să apară megacolonul. Înainte de a afirma că constipația este datorată diabetului, vor trebui sa fie excluse cauzele secundare: hipotiroidia ca parte a unor dezordini autoimune; deshidratarea și tulburările electrolitice secundare hiperglicemiei sau folosirii narcoticelor pentru o neuropatie periferică.
3. incontinența fecală: aceasta este rară la diabetici și este dată de diverse mecanisme. Există două teorii: în prima- presiunea anală bazală menținută prin enervația sfincterului intern este scăzută, în timp ce sfincterul anal extern este normal; a doua teorie în care se raportează scăderea senzației rectale și/sau scăderea activității fizice a sfincterului extern.

• Cistopatia diabetică

Atingerea vezicală este precoce, dar cu manifestare clinică tardivă în stadiul de decompensare. Criteriile de diagnostic sunt: existența unui reziduu vezical, apariția necesității de micțiune la un volum de urină mai mare de 500 ml, o capacitate vezicală anormală. Ea trebuie diferențiată de tulburările de micțiune secundare unei scleroze de col vezical, de sechelele de chirurgie ale bazinului sau de o vezică neurogenă iatrogenă (anticolinergice, antihistaminice, antidepresive). Ea este cu atât mai frecventă cu cât pacientul este mai vârstnic, are un diabet evolutiv de mult timp (peste 10 ani) și cu cât există o neuropatie periferică; în acest caz, se constată semne de vezică neurogenă la 83% din pacienți.

Cistopatia diabetică, clinic rămâne mult timp asimptomatică și trebuie căutată și diagnosticată cu ajutorul anamnezei și debitmetriei urinare. La început se manifestă printr-o creștere a volumului vezical cu rărirea micțiunilor. Apoi apare o disurie cu golirea completă a vezicii și a rezidului vezical; în stadiu avansat, micțiunile se produc prin regurgitări și pot da naștere unei incontinențe. Complicațiile sunt: infecția urinară cu risc de pielonefrită ascendentă sau retenția acută cu ocazia unei infecții sau a unui traumatism. Rinichiul poate fi distrus în urma suprainfecțiilor și ale distrugerilor mecanice din cadrul cistopatiei.

• Tulburări sexuale

Tulburările sexuale sunt frecvente la bărbatul diabetic și cuprind aproximativ 50% din pacienți. Intervin mai mulți factori, cum ar fi: dezechilibrul diabetului, o infecție, angiopatia cu atingerea arterelor rușinoase, tabagismul, anumite medicamente prin efectele lor secundare, factori psihologici și mai ales neuropatia autonomă. Sunt asociate tulburări sexuale și tulburări vezicale secundare neuropatiei autonome.

a. Ejacularea retrogradă

Este datorată unui defect de închidere a sfincterului intern al vezicii, inervat simpatic (plex sacrat) în momentul ejaculării. Sfinterul extern  nu este atins, se observă des o rărire a micțiunilor și/sau o disurie asociată. Pacientul poate neglija această tulburare, iar diagnosticul este uneori pus în timpul unui bilanț de sterilitate când se evidențiază spermaturia.

b. Impotența

Tulburarea sexuală majoră a diabeticului este impotența, care poate fi psihogenă sau organică. Înregistrările erectometriei nocturne pot confirma caracterul funcțional al tulburării arătând persistența erecțiilor.

O origine vasculară dă un caracter progresiv instalării impotenței. Trebuie căutate sufluri vasculare, o arteriopatie asociată membrelor inferioare, realizat un Doppler penian pentru a confirma această ipoteză. În alte cazuri, originea este înainte de toate neurologică. Impotența este atunci des precedată de o fază de ejaculare retrogradă.

Se asociază și tulburările sensibilității testiculare, ale reflexului bulbocavernos și alte manifestări de neuropatie periferică/autonomă. Impotența organică nu este niciodată influențată de echilibrul glicemic și nu se însoțește de deficit androgenic. Nivelurile de testosteron și de prolactină sunt normale.

• Anomalii pupilare

Pupila primește o importantă inervație simpatică și parasimpatică.

Se observă următoarele modificări:

• dimensiunile pupilei mai mari decât corespunzătoare vârstei;
• încetinirea cu care se dilată după constricția la lumină;
• diminuarea amplitudinii reflexului la lumină;
• exagerarea răspunsului la acțiunea directă a agenților simpaticomimetici.

Reflexul de convergență este conservat.

• Tulburări de sudorație

Atingerea postganglionară simpatică a glandelor sudoripare antrenează o reducere a sudorației, ca o supresie (anhidroză) sau dimpotrivă, o exagerare.

Tulburarea cea mai importantă este anhidroza care, de obicei, interesează jumătatea inferioară a corpului. Ea se insoțește de tulburări de adaptare la cald și la frig, de tulburări trofice (degerături). La picioare absența sudorației duce la uscăciunea pielii, la fisuri și la infecții. Mai rare sunt excesele de sudorație. Hipersudorația excesivă a feței în timpul meselor este atribuită unor anomalii a fibrelor vagale ale simpaticului, regenerare nervoasă aberantă.

Sudorația „gustativă” este rară, cu un debut brusc, apare imediat ce subiectul începe să mestece (mai ales brânză). Aceasta cuprinde fața, scalpul, gâtul și uneori pieptul (teritoriul ganglionar cervical superior). Răspunsul sudoral poate fi investigat prin tehnici sofisticate care măsoară funcția simpatică (pre- și postganglionar); funcția postganglionară prin reflex de axon sau prin testare directă a răspunsului postganglionar al glandelor sudorale. Crizele sudorale nocturne „ce udă” patul nu trebuie luate drept hipoglicemii. Au fost descrise și crize de hipersalivație.

• Hipoglicemia neconștientizată

Simptomele ce anunță hipoglicemia se atenuează și pot chiar să dispară în caz de neuropatie vegetativă, de unde riscul de comă hipoglicemică cu instalare brutală. Reacția la hipoglicemie scade prin prăbușirea sistemului de contrareglare. Eliberarea de catecolamine și uneori de glucagon supusă unui control vagal, este defectuoasă și glicogenoliza este puțin stimulată.

Diagnosticul neuropatiei diabetice

Neuropatia diabetică este, de obicei, diagnosticată pe baza simptomelor, a istoricului medical și a examenului fizic. În timpul examenului, medicul dumneavoastră vă va verifica:

• puterea și tonusul muscular;
• reflexele osteotendinoase;
• sensibilitatea la atingere, temperatură și vibrații.

Medicul dumneavoastră poate efectua teste care includ:

• teste privind conducerea nervoasă: acest test măsoară cât de repede nervii din brațele și picioarele dumneavoastră conduc semnale electrice. Este adesea folosit pentru a diagnostica sindromul de tunel carpian;
• electromiografia (EMG): adesea, efectuat împreună cu studiile de conducere a nervilor, electromiografia măsoară descărcările electrice produse în mușchii dumneavoastră;
• testarea senzorială cantitativă: acest test neinvaziv este utilizat pentru a evalua modul în care nervii dumneavoastră răspund la vibrații și la schimbările de temperatură;
• testarea autonomă: dacă aveți simptome de neuropatie autonomă, medicul dumneavoastră poate solicita teste speciale pentru a vă examina tensiunea arterială în diferite poziții și pentru a evalua capacitatea dumneavoastră de a transpira.

Tratamentul neuropatiei diabetice

Neuropatia diabetică nu are un tratament specific. Tratamentul neuropatiei diabetice se concentrează pe:

• întârzierea progresiei bolii;
• ameliorarea durerii;
• gestionarea complicațiilor și restabilirea funcției.

Întârzierea progresiei bolii

Menținerea consecventă a zahărului din sânge într-un interval țintă poate ajuta la prevenirea sau întârzierea progresiei neuropatiei diabetice. De asemenea, poate chiar să îmbunătățească unele dintre simptomele pe care le aveți deja. Medicul dumneavoastră va determina cea mai bună gamă țintă pentru pacient pe baza mai multor factori, cum ar fi:

• vârsta;
• de cât timp s-a instalat diabetul zaharat;
• sănătatea pacientului generală;
• prezența altor afecțiuni medicale.

Pentru mulți oameni care suferă de diabet, se recomandă următoarele nivelurile țintă ale zahărului din sânge:

• între 80 și 120 mg/dl pentru persoanele cu vârsta de 59 ani și cele mai tinere care nu au alte afecțiuni medicale;
• între 100 și 140 mg/dl pentru persoanele vârstnice peste 60 de ani sau cele care au alte afecțiuni medicale, cum ar fi afecțiuni cardiace, pulmonare sau renale.

Pentru a ajuta la încetinirea leziunilor nervoase este recomandat să efectuați următoarele lucruri:

• urmați recomandările medicului dumneavoastră pentru o bună îngrijire a piciorului;
• țineți tensiunea arterială sub control;
• urmați un plan alimentar sănătos;
• faceți exerciții fizice;
• menținerea unei greutăți sănătoase;
• renunțați la fumat;
• evitați consumul de alcool.

Ameliorarea durerii

Mai multe medicamente sunt folosite pentru ameliorarea durerii nervoase, dar acestea nu funcționează pentru toată lumea și majoritatea au efecte secundare. De aceea trebuie comparate beneficiile și efectele secundare pe care le oferă medicamentele. Există, de asemenea, o serie de terapii alternative, cum ar fi terapia fizică sau acupunctura, care pot ajuta la ameliorarea durerii. Medicii le folosesc frecvent în combinație cu medicamente, dar unele pot fi eficiente pe cont propriu.

Tratamentele pentru ameliorarea durerii pot include:

• medicamente anticonvulsivante: medicamente precum gabapentin, pregabalin și carbamazepină sunt utilizate pentru a trata tulburările de convulsii (epilepsie). De asemenea, ele sunt prescrise pentru dureri nervoase. Efectele secundare pot include somnolență, amețeli și umflături.
• antidepresivele: medicamentele triciclice antidepresive, cum ar fi amitriptilina, desipramina și imipramina pot oferi ameliorarea simptomelor ușoare până la moderate prin interferența cu procesele chimice din creier care vă fac să simțiți durerea; dar ele provoacă și o serie de efecte secundare , cum ar fi uscăciunea gurii, transpirația, creșterea în greutate, constipația și amețelile.

Pentru unii oameni, antidepresivele numite inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei, cum ar fi duloxetina, pot ameliora durerea cu mai puține efecte secundare. Reacțiile adverse posibile ale SNRI includ greață, somnolență, amețeli, scăderea poftei de mâncare și constipație.

Gestionarea complicațiilor și restabilirea funcției

Există tratamente specifice pentru multe dintre complicațiile neuropatiei, cum ar fi:

• tulburări ale tractului urinar: medicamentele antispastice (anticolinergice), tehnicile comportamentale cum ar fi urinarea în timp și dispozitive precum inelele inserate în vagin pentru a preveni scurgerile de urină – pot fi utile în tratarea pierderii controlului vezicii urinare. O combinație de terapii poate fi cea mai eficientă.
• probleme digestive: pentru a ameliora semnele și simptomele ușoare de gastropareză – indigestie, rahitism, greață sau vărsături – medicii sugerează să se mănânce mese mai mici, mai frecvente, reducând fibrele și grăsimile în dietă. Schimbările dietetice și medicamentele pot ajuta la ameliorarea diareei, constipației și greaței.
• hipotensiune ortostatică: acest lucru este adesea ajutat, cum ar fi cu evitarea alcoolului și cu consumul de apă. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un suport pentru compresie pentru abdomen și ciorapi de compresie. Mai multe medicamente, fie singure, fie împreună, pot fi utilizate pentru a trata hipotensiunea ortostatică.
• disfuncție sexuală: sildenafil, tadalafil și vardenafil pot îmbunătăți funcția sexuală la unii bărbați, dar aceste medicamente nu sunt eficiente sau sigure pentru toată lumea.

Prevenirea neuropatiei diabetice

Puteți contribui la prevenirea sau întârzierea neuropatiei diabetice și la complicațiile acesteia prin menținerea constantă a controlului glicemiei, îngrijirea picioarelor și urmărirea unui stil de viață sănătos.

• Controlul zahărului din sânge

Este necesară monitorizarea continuă și menținerea în limite normale a glicemiei.

Păstrarea constantă a glicemiei în intervalul țintă este cel mai bun mod de a ajuta la prevenirea neuropatiei și a altor complicații ale diabetului zaharat. Un nivel al glicemiei care nu este în limite normale poate accelera afectarea nervilor!!

• Aveți grijă de picioarele dumneavoastră!!

Problemele picioarelor, inclusiv leziunile care nu se vindecă, ulcerele și chiar amputarea, reprezintă complicații obișnuite a neuropatiei diabetice. Dar puteți preveni multe dintre aceste probleme, examinându-vă în fiecare seară picioarele. De asemnea, medicul dumneavostră vă va verifica picioarele la fiecare vizită la cabinet.

Este indicat ca cel puțin o dată pe an să vi se efectueze un examen complet la nivelul piciorului.

Pentru a vă proteja sănătatea picioarelor este indicat să faceți următoarele:

• verificați-vă picioarele în fiecare zi: căutați tăieturi, vânătăi, piele crăpată, zone înroșite și umflături. Iar pentru a examina părțile picioarelor care sunt greu de văzut utilizați o oglindă sau cereți ajutorul unui membru al familiei sau al unui prieten.
• păstrați-vă picioarele curate și uscate: spălați-vă picioarele în fiecare zi cu apă călduță și cu săpun. Evitați să vă înmuiați picioarele. Umidificați-vă bine picioarele pentru a preveni crăparea. Evitați însă folosirea loțiunilor între degetele de la picioare, deoarece acest lucru poate încuraja creșterea fungilor.
• aveți grijă cum vă tăiați unghiile de la picioare: tăiați-le drept. Fiți grijulii și încercați ca marginile unghiilor să nu fie ascuțite.
• purtați șosete curate și uscate: căutați șosete din bumbac care nu sunt strânse și care nu au cusături deranjante.
• purtați pantofi care nu vă strâng, care vi se potrivesc bine: întotdeauna pantofii trebuie să vă protejeze picioarele. Asigurați-vă că pantofii se potrivesc în mod corespunzător și vă permit mișcările degetelor.

Dacă apar probleme, medicul vă poate ajuta să vă tratați pentru a preveni situații mai grave.

Chiar și răni mici se pot transforma rapid în infecții severe dacă sunt lăsate netratate!!

Stilul de viață ideal în neuropatia diabetică

Aceste măsuri vă pot ajuta să reduceți riscul de neuropatie diabetică:

• Țineți tensiunea arterială sub control: persoanele cu diabet sunt mai susceptibile de a avea hipertensiune arterială decât persoanele care nu au diabet. Tensiunea arterială ridicată și diabetul zaharat cresc riscul de complicații, afectează vasele de sânge și reduc fluxul de sânge. Încercați să vă mențineți tensiunea arterială în intervalul recomandat de medic.
• Faceți alegeri alimentare sănătoase: să aveți o dietă echilibrată care include o varietate de alimente sănătoase – în special fructe, legume și cereale integrale. De asemnea, porțiile trebuie să fie mici și dese. Iar aceste lucruri vă ajută să obțineți sau să mențineți o greutate sănătoasă.
• Fiți activi în fiecare zi: activitatea zilnică vă protejează inima și îmbunătățește fluxul sangvin. Acesta joacă, de asemenea, un rol major în menținerea glicemiei și tensiunii arteriale sub control. Se recomandă, în general, aproximativ 30 de minute de exerciții moderate pe zi, cel puțin de trei ori pe săptămână. Dacă aveți o neuropatie severă și o sensibilitate scăzută la nivelul picioarelor, medicul vă poate recomanda să participați la activități care nu implică greutate, cum ar fi bicicleta sau înotul.
• Renunțați la fumat: dacă aveți diabet și utilizați tutun sub orice formă, sunteți mult mai susceptibili la un atac de cord și la un accident vascular cerebral. De asemenea, cel mai probabil veți dezvolta probleme de circulație, mai ales la nivelul picioarelor. Dacă utilizați tutun, discutați cu medicul dumneavoastră despre găsirea modalităților de a renunța.

A trăi cu neuropatia diabetică poate fi dificil și frustrant. Dacă simțiți ca nu mai faceți față, cereți ajutor. Ați putea apela oricând la un consilier sau un terapeut care vă pot oferi încurajări, precum și sfaturi privind trăirea cu neuropatie diabetică.