Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Neuropatia diabetică este una din complicațiile diabetului zaharat de tip 1 și de tip 2, care afectează peste 90% dintre pacienți. Neuropatia diabetică este extrem de rar întâlnită în cursul primului an de dezvoltare a unui diabet de tip 1, dar se întâlnește la majoritatea bolnavilor diabetici după 10-20 de ani de evoluție. În schimb, în cazul în diabetului zaharat de tip 2 neuropatia diabetică este întâlnită încă de la diagnostic, dacă diagnsticarea diabetului a fost făcută tardiv.
Neuropatia diabetică se caracterizează prin leziuni ale nervilor care apar ca urmare a diabetului zaharat, la care au fost excluse alte cauze ale disfuncției nervului periferic. Diagnosticul de neuropatie diabetică se pune pe baza tabloului clinic și a investigațiilor paraclinice (viteza de conducere nervoasă, testarea senzorială cantitativă).
Managementul neuropatiei diabetice constă în principal în excluderea altor cauze ale neuropatiei periferice dureroase, îmbunătățirea controlului glicemic ca terapie profilactică și utilizarea medicamentelor pentru ameliorarea durerii. Medicamente de primă linie pentru ameliorarea durerii includ anticonvulsivante, cum ar fi pregabalin și gabapentin și antidepresive, în special cele care acționează pentru a inhiba recaptarea serotoninei și noradrenalinei.
Diabetul zaharat include un grup de tulburări metabolice caracterizate prin hiperglicemie. Diabetul zaharat este clasificat de obicei pe baza proceselor patologice care duc la hiperglicemie.
Diabetul zaharat de tip 1 este caracterizat prin deficit de insulină și tendința de a dezvolta cetoză; în timp ce diabetul zaharat de tip 2 este un grup eterogen de afecțiuni caracterizate prin grade variate de rezistență la insulină, afectarea secreției de insulină și producere excesivă de glucoză în ficat.
Alte tipuri specifice includ: diabetul zaharat cauzat de anomalii genetice, boli ale pancreasului endocrin, endocrinopatie, diabetul zaharat cauzat de medicamente și care apare în sarcină (diabet zaharat gestațional). Fenotipul acestor tipuri de diabet zaharat monogenetice și secundare este asemănător, de obicei, diabetului zaharat tip 2; severitatea lor depinde de gradul disfuncției celulelor beta și al rezistenței la insulină. Diabetul zaharat de tip 1 este de obicei cauzat de distrugerea autoimună a celulelor beta pancreatice; este cunoscut și sub denumirea de diabet zaharat juvenil deoarece incidența maximă este la copii și adolescenți.
Manifestările comune ale diabetului zaharat includ: polidipsie, poliurie, polifagie, fatigabilitate, stare de slăbiciune, vedere încețoșată, infecții superficiale frecvente și vindecare dificilă a plăgilor.
Prevalența diabetului zaharat este în creștere rapidă; în special, frecvența diabetului zaharat tip 2 crește în paralel cu epidemia de obezitate.
Diabetul zaharat este asociat cu morbiditate și mortalitate semnificative, fiind a cincea cauză de deces la nivel global.
1. Deteriorarea nervilor și a vaselor de sânge
Expunerea prelungită la creșterea glicemiei din sânge poate afecta fibrele nervoase, provocând neuropatie diabetică. De ce se întâmplă acest lucru nu este clar, dar o combinație de factori joacă probabil un rol, inclusiv interacțiunea complexă dintre nervi și vasele de sânge.
Zahărul interferează cu capacitatea nervilor de a transmite semnale. De asemenea, slăbește pereții vaselor mici de sânge (capilare) care alimentează nervii cu oxigen și nutrienți.
2. Alți factori care pot contribui la neuropatia diabetică includ:
Oricine are diabet zaharat poate dezvolta neuropatie, dar acești factori grăbesc instalarea neuropatiei (afectarea nervilor):
Principalele sindroame neuropatice sunt:
În funcție de nervii afectați, simptomele neuropatiei diabetice pot varia de la durere și amorțeală, la nivelul extremităților până la probleme cu sistemul digestiv, urinar, vasele de sânge și inimă. Pentru unii oameni, aceste simptome sunt ușoare, dar pentru alții, neuropatia diabetică poate fi dureroasă, chiar fatală.
În continuare vom discuta despre aspectele clinice ale fiecărui sindrom neuropatic:
Piciorul neuropat este o formă avansată a modificărilor nervilor periferici și autonomi cu șunturi arterio-venoase, calcificări vasculare și distrucții osoase. O entitate aparte o constituie piciorul neuropatic insensibil. Absența oricărui simptom nu certifică un picior sănătos. Examenul clinic arată un picior cald cu scăderea sensibilității termo-algezice și vibratorii cu modificarea (scăderea/abolirea) reflexului achilian, cu atrofii ale mușchilor mici ai piciorului.
Acest picior are cel mai mare risc de ulcerații, dar acestea nu sunt inevitabile, ci pot fi prevenite prin diagnosticul precoce.
Următorul tabel ne va arăta diferențele dintre piciorul neuropat și piciorul ischemic:
Piciorul neuropat | Piciorul ischemic (neuro-ischemic) |
Caracteristici | Caracteristici |
Cald
Puls palpabil Vene destinse pe fața dorsală a piciorului Piele roșie |
Rece
Puls nepalpabil Piele atrofiată
Piciorul se albește la ridicare |
Complicații | Complicații |
Calozități
Ulcerații nedureroase Gangrene digitale Articulații Charcot Edem neuropat |
Claudicație
Ulcerații (pot fi dureroase) Gangrene digitale Durere în repaus |
Neuropatia se poate clasifica în două clase:
Stadializarea neuropatiei diabetice
Stadiul | Caracteristici |
0 (fără neuropatie) | niciun simptom și mai puțin de 2 anomalii la teste (incluzând funcțiile autonome) |
I (neuropatie asimptomatică) | niciun simptom dar 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională |
II (neuropatie simptomatică) | simptome de grad mic și 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională |
III (neuropatie invalidantă) | simptome invalidante și 2 sau mai multe anomalii la testarea funcțională |
Pentru a stadializa neuropatia diabetică se folosesc teste clinice, electrofiziologice și teste de testare a funcției senzoriale.
Nervii periferici conțin fibre autonome și evaluarea totală a neuropatiei periferice diabetice conține, de altfel, teste de funcționare a nervilor autonomi periferici.
După neuropatia periferică se dezvoltă, de obicei, neuropatia vegetativă (autonomă) prin afectarea simpaticului și parasimpaticului; în cazuri rare, o poate preceda. Ea poate să rămână mult timp puțin simptomatică și trebuie căutată sistematic. Ea se manifestă prin afectări cardiovasculare, digestive, urogenitale, sudorale, pancreatice și pupilare, care pot fi asociate între ele.
Denervarea simpatică a vaselor periferice duce la creșterea debitului cardiac, la degenerarea mediei cu calcificări vasculare, creșterea rigidității arterelor, rezultând o reactivitate vasculară anormală la stimuli variați.
Hipotensiunea arterială apare când neuropatia este avansată.
Se definește prin scăderea tensiunii arteriale cu mai mare sau egal de 30 mm Hg la trecerea de la clino la ortostatism. Menținerea tensiunii arteriale în picioare depinde de impulsurile aferente de la baroreceptori și eferențe la vasele sangvine și inimă.
Hipotensiunea ortostatică dovedește o afectare a sistemului nervos simpatic. Ea poate să fie asimptomatică sau să se însoțească de simptome precum: vertij, lipotomie, sincopă. Este amplificată de anumite medicamente ca: antihipertensive, derivați de nitrați, antidepresive triciclice.
Există variații nictemerale ale tensiunii arteriale care pot subestima hipotensiunea ortostatică dacă măsurarea ei este făcută imediat după trezire sau după-amiză.Valorile nocturne ale tensiunii arteriale sunt anormal de ridicate la pacienții cu neuropatie autonomă, fiind o cauză de dezvoltare a hipertrofiei ventriculare stângi.
Mortalitatea pacienților cu neuropatie autonomă este mai crescută la pacienții cu hipotensiune ortostatică.
Se dezvoltă o adevărată denervare cardiacă, afectând mai întâi parasimpaticul și apoi simpaticul. O tahicardie permanentă de repaus de peste 90 bătăi/minut este mărturia unei afectări a parasimpaticului, cât și a unui defect de accelerare a frecvenței cardiace, în mod deosebit, în timpul trecerii în ortostatism.
O anestezie sau consumul de medicamente depresoare respiratorii la diabeticii cu forme grave de neuropatie autonomă un stop circulator tranzitoriu.
Nu s-au observat tulburări respiratorii sau de saturare anormal de slabă în oxigen în timpul somnului la diabetici cu neuropatice autonomă severă. Dar s-au observat opriri respiratorii după anestezie sau analgezice puternice, demonstrația imposibilității tusei în timpul inhalării de acid citric, diminuarea constricției bronhice ca răspuns la aerul rece.
Subiectiv se constată disfagie, disconfort retrosternal și arsuri (aceste simptome sunt rare).
Obiectiv tranzitul baritat poate arăta o dilatație medie, peristaltică terțiară, reducerea sau absența peristalticii primare și întârzierea golirii. Studii manometrice arată scăderea activității motorii faringoesofagiene și scăderea tonusului sfincterului esofagian inferior. Anomaliile sfincterului esofagian inferior pot atrage reflux gastroesofagian și eventual ulcer și stricturi.
Una dintre cele mai frecvente complicații este gastropareza diabetică. Hiperglicemia și dereglările hormonale pot contribui la întârzierea golirii gastrice. O golire gastrică întârziată poate explica episoade hipoglicemice și controlul glicemic instabil chiar în absența semnelor clinice de gastropareză. Simptomul frecvent este plenitudinea postprandială (balonare, sațietate precoce) și anorexia, rar grețuri și vărsături. Vărsătura cu alimente nedigerate are loc la câteva ore după masă. Episoadele de vomă conduc la spitalizare prin deshidratare și cetoacidoză.
Manometria gastroduodenală arată diminuarea contracțiilor antrale postprandiale și absența activității complexelor motorii migratorii gastrice interdigestive. A fost descris și pilorospasmul.
O radiografie abdominală „pe gol” arată un stomac voluminos plin cu materii. Examenul baritat vizulizează un stomac voluminos cu stază à jeun și întârziere la evacuarea bariului. Evacuarea gastrică poate fi studiată prin ultrasonografie. Endoscopia digestivă înaltă găsețte resturi alimentare dupa 12 ore de post nocturn și un pilor beant, confirmând absența obstrucției.
Complicația majoră este gastroplegia, în care denervarea gastrică completă provoacă o dilatație acută a stomacului cu un tablou de ocluzie înaltă (vărsături, intoleranță alimentară absolută). Gastroplegia poate fi declanșată de un stres, o afecțiune intercurentă, o intervenție chirurgicală sau administrarea de atropină. Ea necesită o intervenție de urgență cu aspirație gastrică și alimentație parenterală.
La originea acestor tulburări motorii, se evocă o „autovagotomie” (alterarea nervului X), mai frecventă la diabeticul insulino-dependent de sex masculin cu diabet vechi. Tulburările de secreție sunt frecvente la diabetic, mai ales hipoclorhidria.
Diareea și constipația, complicații ale diabetului de tip 1 cu neuropatia vegetativă pot fi intermitente sau coexistă alternând zile sau saptămâni.
Atingerea vezicală este precoce, dar cu manifestare clinică tardivă în stadiul de decompensare. Criteriile de diagnostic sunt: existența unui reziduu vezical, apariția necesității de micțiune la un volum de urină mai mare de 500 ml, o capacitate vezicală anormală. Ea trebuie diferențiată de tulburările de micțiune secundare unei scleroze de col vezical, de sechelele de chirurgie ale bazinului sau de o vezică neurogenă iatrogenă (anticolinergice, antihistaminice, antidepresive). Ea este cu atât mai frecventă cu cât pacientul este mai vârstnic, are un diabet evolutiv de mult timp (peste 10 ani) și cu cât există o neuropatie periferică; în acest caz, se constată semne de vezică neurogenă la 83% din pacienți.
Cistopatia diabetică, clinic rămâne mult timp asimptomatică și trebuie căutată și diagnosticată cu ajutorul anamnezei și debitmetriei urinare. La început se manifestă printr-o creștere a volumului vezical cu rărirea micțiunilor. Apoi apare o disurie cu golirea completă a vezicii și a rezidului vezical; în stadiu avansat, micțiunile se produc prin regurgitări și pot da naștere unei incontinențe. Complicațiile sunt: infecția urinară cu risc de pielonefrită ascendentă sau retenția acută cu ocazia unei infecții sau a unui traumatism. Rinichiul poate fi distrus în urma suprainfecțiilor și ale distrugerilor mecanice din cadrul cistopatiei.
Tulburările sexuale sunt frecvente la bărbatul diabetic și cuprind aproximativ 50% din pacienți. Intervin mai mulți factori, cum ar fi: dezechilibrul diabetului, o infecție, angiopatia cu atingerea arterelor rușinoase, tabagismul, anumite medicamente prin efectele lor secundare, factori psihologici și mai ales neuropatia autonomă. Sunt asociate tulburări sexuale și tulburări vezicale secundare neuropatiei autonome.
Este datorată unui defect de închidere a sfincterului intern al vezicii, inervat simpatic (plex sacrat) în momentul ejaculării. Sfinterul extern nu este atins, se observă des o rărire a micțiunilor și/sau o disurie asociată. Pacientul poate neglija această tulburare, iar diagnosticul este uneori pus în timpul unui bilanț de sterilitate când se evidențiază spermaturia.
Tulburarea sexuală majoră a diabeticului este impotența, care poate fi psihogenă sau organică. Înregistrările erectometriei nocturne pot confirma caracterul funcțional al tulburării arătând persistența erecțiilor.
O origine vasculară dă un caracter progresiv instalării impotenței. Trebuie căutate sufluri vasculare, o arteriopatie asociată membrelor inferioare, realizat un Doppler penian pentru a confirma această ipoteză. În alte cazuri, originea este înainte de toate neurologică. Impotența este atunci des precedată de o fază de ejaculare retrogradă.
Se asociază și tulburările sensibilității testiculare, ale reflexului bulbocavernos și alte manifestări de neuropatie periferică/autonomă. Impotența organică nu este niciodată influențată de echilibrul glicemic și nu se însoțește de deficit androgenic. Nivelurile de testosteron și de prolactină sunt normale.
Pupila primește o importantă inervație simpatică și parasimpatică.
Se observă următoarele modificări:
Reflexul de convergență este conservat.
Atingerea postganglionară simpatică a glandelor sudoripare antrenează o reducere a sudorației, ca o supresie (anhidroză) sau dimpotrivă, o exagerare.
Tulburarea cea mai importantă este anhidroza care, de obicei, interesează jumătatea inferioară a corpului. Ea se insoțește de tulburări de adaptare la cald și la frig, de tulburări trofice (degerături). La picioare absența sudorației duce la uscăciunea pielii, la fisuri și la infecții. Mai rare sunt excesele de sudorație. Hipersudorația excesivă a feței în timpul meselor este atribuită unor anomalii a fibrelor vagale ale simpaticului, regenerare nervoasă aberantă.
Sudorația „gustativă” este rară, cu un debut brusc, apare imediat ce subiectul începe să mestece (mai ales brânză). Aceasta cuprinde fața, scalpul, gâtul și uneori pieptul (teritoriul ganglionar cervical superior). Răspunsul sudoral poate fi investigat prin tehnici sofisticate care măsoară funcția simpatică (pre- și postganglionar); funcția postganglionară prin reflex de axon sau prin testare directă a răspunsului postganglionar al glandelor sudorale. Crizele sudorale nocturne „ce udă” patul nu trebuie luate drept hipoglicemii. Au fost descrise și crize de hipersalivație.
Simptomele ce anunță hipoglicemia se atenuează și pot chiar să dispară în caz de neuropatie vegetativă, de unde riscul de comă hipoglicemică cu instalare brutală. Reacția la hipoglicemie scade prin prăbușirea sistemului de contrareglare. Eliberarea de catecolamine și uneori de glucagon supusă unui control vagal, este defectuoasă și glicogenoliza este puțin stimulată.
Neuropatia diabetică este, de obicei, diagnosticată pe baza simptomelor, a istoricului medical și a examenului fizic. În timpul examenului, medicul dumneavoastră vă va verifica:
Medicul dumneavoastră poate efectua teste care includ:
Neuropatia diabetică nu are un tratament specific. Tratamentul neuropatiei diabetice se concentrează pe:
Menținerea consecventă a zahărului din sânge într-un interval țintă poate ajuta la prevenirea sau întârzierea progresiei neuropatiei diabetice. De asemenea, poate chiar să îmbunătățească unele dintre simptomele pe care le aveți deja. Medicul dumneavoastră va determina cea mai bună gamă țintă pentru pacient pe baza mai multor factori, cum ar fi:
Pentru mulți oameni care suferă de diabet, se recomandă următoarele nivelurile țintă ale zahărului din sânge:
Pentru a ajuta la încetinirea leziunilor nervoase este recomandat să efectuați următoarele lucruri:
Mai multe medicamente sunt folosite pentru ameliorarea durerii nervoase, dar acestea nu funcționează pentru toată lumea și majoritatea au efecte secundare. De aceea trebuie comparate beneficiile și efectele secundare pe care le oferă medicamentele. Există, de asemenea, o serie de terapii alternative, cum ar fi terapia fizică sau acupunctura, care pot ajuta la ameliorarea durerii. Medicii le folosesc frecvent în combinație cu medicamente, dar unele pot fi eficiente pe cont propriu.
Tratamentele pentru ameliorarea durerii pot include:
Pentru unii oameni, antidepresivele numite inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei, cum ar fi duloxetina, pot ameliora durerea cu mai puține efecte secundare. Reacțiile adverse posibile ale SNRI includ greață, somnolență, amețeli, scăderea poftei de mâncare și constipație.
Există tratamente specifice pentru multe dintre complicațiile neuropatiei, cum ar fi:
Puteți contribui la prevenirea sau întârzierea neuropatiei diabetice și la complicațiile acesteia prin menținerea constantă a controlului glicemiei, îngrijirea picioarelor și urmărirea unui stil de viață sănătos.
Este necesară monitorizarea continuă și menținerea în limite normale a glicemiei.
Păstrarea constantă a glicemiei în intervalul țintă este cel mai bun mod de a ajuta la prevenirea neuropatiei și a altor complicații ale diabetului zaharat. Un nivel al glicemiei care nu este în limite normale poate accelera afectarea nervilor!!
Problemele picioarelor, inclusiv leziunile care nu se vindecă, ulcerele și chiar amputarea, reprezintă complicații obișnuite a neuropatiei diabetice. Dar puteți preveni multe dintre aceste probleme, examinându-vă în fiecare seară picioarele. De asemnea, medicul dumneavostră vă va verifica picioarele la fiecare vizită la cabinet.
Pentru a vă proteja sănătatea picioarelor este indicat să faceți următoarele:
Dacă apar probleme, medicul vă poate ajuta să vă tratați pentru a preveni situații mai grave.
Chiar și răni mici se pot transforma rapid în infecții severe dacă sunt lăsate netratate!!
Aceste măsuri vă pot ajuta să reduceți riscul de neuropatie diabetică:
A trăi cu neuropatia diabetică poate fi dificil și frustrant. Dacă simțiți ca nu mai faceți față, cereți ajutor. Ați putea apela oricând la un consilier sau un terapeut care vă pot oferi încurajări, precum și sfaturi privind trăirea cu neuropatie diabetică.
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
Accident ischemic tranzitor , Accident vascular cerebral (AVC) , Cefaleea - durerea de cap Epilepsia
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.