Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns


Entorsa – Cauze, diagnostic şi tratament

NewsMed
NewsMed

24 Nov 2017

eye-glyph Vizualizări: 1519

Distribuie Articolul

Generalităţi

Entorsa reprezintă un tip de traumatism al ţesuturilor moi aflate în jurul articulaţiilor, al capsulei articulare şi ligamentelor. Acestea au rolul de a ţine articulaţia sub tensiune. În entorsă epifizele oaselor ce alcătuiesc articulaţia pierd doar temporar contactul la nivelul suprafeţelor articulare. Dacă s-ar deplasa permanent, am descrie această afecţiune drept luxaţie.

Mobilitatea fiziologică a articulaţiei este depăşită şi astfel sunt traumatizate elementele ce fixează articulaţia – capsula articulară, ligamentele. Entorsa se produce din cauza forţării aparatului capsulo-ligamentar dincolo de limitele fiziologice ale acestuia.

Adesea, apare printr-un mecanism indirect, ca urmare a unui traumatism sportiv, dezechilibru sau accident casnic. Acest mecanism poate fi prin mişcări de rotaţie sau torsiune a segmentului adiacent, prin mişcări de flexie sau de extensie exagerată.

În apariţia unei entorse se produc:

  • Leziuni capsulo-ligamentare;
  • Leziuni ale tegumentului şi ţesutului subcutanat: hematom, echimoză, edem;
  • Leziuni musculo-tendinoase: întinderi, rupturi fasciculare;
  • Leziuni ale membranei sinoviale – conduc la hemartroză (acumulare de sânge în interiorul cavităţii articulare);
  • Leziuni ale suprafeţei osoase şi periostului – fracturi parcelare cauzate prin smulgerea de la locul de inserţie pe os.

Este o afecţiune întâlnită frecvent la adulţi. Cei aflaţi la vârste extreme supuşi aceluiaşi mecanism cauzator pot suferi mai mult sau mai puţin de pe urma acestuia decât o simplă entorsă.

Copiii suferă mai rar entorse datorită elasticităţii crescute a aparatului capsulo-ligamentar. Pe când vârstnicii pot suferi chiar şi fracturi (mult mai grave decât entorsele) din cauza rigidizării articulare ce se instalează odată cu vârsta.

Există o serie de factori ce favorizează apariţia entorselor independent de vârstă: laxitatea articulară congenitală sau dobândită prin traumatisme anterioare, devieri şi dezaxări de membru, atrofia musculară, paraliziile.

Cele mai frecvente entorse se produc la nivelul gleznei, urmate de genunchi, articulaţia mâinii şi la nivelul policelui.

Semnele clinice în entorsă

Primul semn în entorsă este în momentul producerii traumatismului – durerea vie, locală – ce poate persista sau se poate atenua, permiţând pacientului să-şi reia activitatea sau competiţia (în cazul sportivilor). După câteva ore sau după încetarea efortului fizic ce menţine „caldă” articulaţia, se instalează din nou durerea, urmată de contractură musculară şi de incapacitatea de a mai mobiliza articulaţia pasiv sau activ.

Semnele specifice apărute la câteva ore de la momentul producerii traumatismului sunt următoarele:

  • Durerea
  • Tumefacţia/edemul – evident în entorsele de gradul II şi III. Reprezintă creşterea în dimensiuni a articulaţiei cauzată de acumularea de lichid în jurul articulaţiei. Reliefurile osoare pot fi şterse din cauza edemului.
  • Echimoza – cauzată de leziunile vasculare locale.
  • Impotenţa funcţională – imposibilitatea de a mai folosi membrul la capacitate maximă.
  • Contractura musculară – împiedică mobilizarea articulaţiei.
  • Hipertermia locală – creşterea temperaturii datorată inflamaţiei în zona lezată.
  • Hemohidartroza – acumularea intra-articulară de sânge.

„Cu cât durerea este mai intensă, cu atât leziunea ligamentară este mai puţin severă” – acest lucru se întâmplă din cauza rupturii fibrelor nervoase de la nivelul leziunii.

Clasificarea şi tratamentul entorselor

Severitatea leziunilor suferite la nivel articular încadreaza entorsele într-unul din gradele I, II sau III. Tratamentul este adaptat pentru fiecare grad de severitate dar în toate entorsele se urmăreşte combaterea durerii şi a edemului inflamator, vindecarea leziunilor capsulo-ligamentare, prevenirea laxităţii articulare, a atrofiei şi a osteoporozei.

Gradul I

Entorsa uşoară – Cu întinderi ale ligamentelor periarticulare şi a stratului fibros al capsulei articulare, cu uşoară distorsiune a terminaţiilor nervoase. Apar câteva puncte dureroase, fără mobilitate articulară afectată.

Tratamentul conservator urmăreşte scăderea reacţiei inflamatorii, se urmează până la dispariţia acesteia şi constă în:

  • Repaus fizic
  • Gheaţă aplicată local – Compresele cu gheaţă se aplică alternativ câte 30 de minute cu pauze de 30 de minute. De reţinut faptul că gheaţa nu se aplică direct pe piele (risc de a provoca degerături), ci se înveleşte într-un prosop sau o bucătă de material moale
  • Imobilizare în bandaj elastic, compresiv timp de 7-10 zile pentru a preveni edemaţierea suplimentară (în cazul entorselor uşoare şi medii unde nu este necesară imobilizarea în aparat gipsat)
  • Ridicarea membrului afectat deasupra planului inimii atunci când pacientul stă întins în pat pentru reducerea edemului
  • Antialgice, antiinflamatorii în primele 24 de ore

În urgenţă se pot face infiltraţii cu anestezic local – pentru reducerea durerii, permiţând deseori sportivilor să-şi continue competiţia, dar cu riscul de a le scădea capacitatea de control asupra articulaţiei afectate şi favorizarea altor accidente.

Pe parcursul tratamentului se pot face infiltraţii pentru reducerea durerii şi a inflamaţiei şi se poate urma fizioterapia – şedinţe de raze ultrascurte sau curenţi de joasă frecvenţă ce ajută la reconsolidarea articulaţiei.

Indiferent de gradul de severitate al entorsei, este de reţinut abrevierea RICE – Rest, Ice, Compression, Elevation – enunţă cele mai importante elemente ale tratamentului conservator şi reprezintă primul ajutor în entorsă.

Gradul II

Entorsa medie – Cu rupturi parţiale ale ligamentelor periarticulare şi ale stratului fibros al capsulei articulare. Apar puncte dureroase, impotenţă funcţională şi reacţie inflamatorie.

Entorsele uşoare şi medii se vindecă fără complicaţii în decurs de 21 de zile dacă se diagnostichează precoce şi sunt urmate indicaţiile tratamentului până la dispariţia inflamaţiei şi a durerii.

Gradul III

Entorsa gravă – Cu ruptură totală a structurilor capsulo-ligamentare. La aceste entorse severe se poate asocia smulgerea osteo-periostală a inserţiilor muşchilor ce mobilizează articulaţia. Dacă sinoviala devine iritată creşte permeabilitatea vasculară la nivelul leziunii şi creşte cantitatea de lichid intra-articular (hidartroza). Dacă sinoviala se rupe poate apărea şi sânge în cavitatea articulară (hemartroza/hemohidartroza) care trebuie evacuat. Cartilajul articular poate fi contuzionat sau decolat parţial sau total de pe epifiză. Chiar şi meniscurile articulare pot suferi contuzii sau rupturi în urma traumatismelor ce cauzează entorsele severe. Aceste complicaţii necesită de cele mai multe ori intervenţie chirurgicală.

Se identifică puncte dureroase, impotenţă funcţională, reacţie inflamatorie, iar specific mai apar echimoza şi mobilitatea anormală (laxitatea). Durerea la nivelul interliniei articulare poate fi însoţită şi de durere la distanţă când se încearcă mobilizarea segmentului afectat.

Tratamentul entorselor medii şi grave

Necesită îngrijiri mai ample, adăugându-se la cele menţionate pentru scăderea inflamaţiei următoarele:

  • Imobilizarea în aparat gipsat pe parcursul a câteva săptămâni, inclusiv dacă s-au produs fracturi parcelare prin smulgere.
  • Recuperarea funcţională – recăpătarea mişcărilor de fineţe.
  • Evacuarea hemohidartrozei prin puncţie articulară – îndepărtează factorul ce provoacă tensiunea intra-articulară şi durerea.
  • Fizioterapie, kinetoterapie, masaj.

În cazul pacienţilor tineri, activi şi la sportivii de performanţă se indică sutura elementelor capsulo-ligamentare lezate (de obicei în rupturile parţiale) sau ligamentoplastia în cazul în care sutura ar fi insuficientă şi leziunile sunt mult prea severe (de obicei în rupturile totale). Ligamentoplastia presupune refacerea ligamentului distrus prin inserarea unei grefe prelevată din ţesut propriu sau de la donator.

După intervenţie este necesară imobilizarea gipsată sau în orteză, fiind urmată de fizio-kinetoterapie.

În funcţie de gradul entorsei se indică o imobilizare mai permisivă sau mai strictă. În perioada de tratament, pe măsură ce avansează vindecarea, se permite creşterea mobilizării. În cele mai severe cazuri se începe cu realizarea de contracţii izometrice pe sub aparatul gipsat (fără modificarea poziţiei membrului), se permite sprijinul pe membrul afectat şi mersul pentru a preveni atrofia musculară. Ulterior se încep mişcări uşoare de flexie pasivă (realizate nu de către pacient, ci de terapeut), urmate de mişcări uşoare de flexie activă (realizate de pacient prin contracţii active, controlate), fără să depăşească 90 de grade.

Diagnostic

Anamneza şi examenul clinic sunt deseori suficiente pentru a pune diagnosticul de entorsă.

În timpul anamnezei pacientul este întrebat despre durere, despre felul în care s-a produs traumatismul, dacă a sesizat cracmente în momentul impactului şi despre capacitatea de a-şi folosi articulaţia afectată.

La examenul clinic medicul observă aspectul articulaţiei, palpează interlinia articulară şi efectuează asupra acesteia teste care verifică laxitatea articulară. Pentru a stabili cu certitudine care sunt elementele articulare afectate se utilizează testele imagistice.

Standardul de aur în diagnosticul entorselor este examenul de Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN). Se pot observa cu mare acurateţe leziunile ligamentare, sediul leziunilor şi întinderea lor. Se poate observa şi existenţa altor leziuni articulare în afara entorsei, de cele mai mule ori, deja diagnosticată clinic.

Elementele capsulo-ligamentare nu se evidenţiază pe filmul radiologic, motiv pentru care nu se practică de rutină această investigaţie, însă dacă există suspiciunea că s-au produs fracturi parcelare odată cu smulgerea/dezinserţia acestora, medicul poate cere radiografii în două incidenţe – faţă şi profil, pentru diagnostic şi atitudine terapeutică. Uneori sunt utile radiografiile strict simetrice în poziţii forţate pentru a evidenţia dacă apar modificări ale spaţiului articular de partea leziunii faţă de membrul neafectat.

Ecografia şi Tomografia Computerizată pot fi, de asemenea, metode imagistice de diagnostic.

Puncţia articulară este practicată ca metodă diagnostică şi curativă prin evidenţierea şi evacuarea hemartrozei.

Artroscopia este o metodă diagnostică şi curativă folosită pentru observarea leziunilor intra-articulare (ligamente, cartilaj articular, meniscuri) şi restaurarea lor prin sutură.

Evoluţie şi complicaţii

În general entorsele evoluează favorabil. Cele de gradul I, fără leziuni capsulo-ligamentare semnificative se vindecă spontan în aproximativ 3 săptămâni.

Revascularizarea durează aproximativ 3 luni, dar maturarea completă a fibrelor după un traumatism ligamentar şi adaptarea la efort poate dura până la 12 luni. Complicarea entorsei cu fracturi parcelare necesită, de asemena, o perioadă mai lungă de timp pentru vindecarea completă a articulaţiei.

După dispariţia durerii şi a inflamaţiei poate persista mobilitatea anormală (laxitatea articulară) şi instabilitatea pentru o perioadă de timp direct proporţională cu severitatea leziunii.

Entorsele cu leziuni mai severe diagnosticate precoce şi tratate corect prezintă evoluţie foarte bună, însă dacă leziunile sunt neglijate, evoluţia poate fi nefavorabilă.

Complicaţiile nefavorabile implică la nivelul articulaţiei afectate:

  • Laxitate ligamentară reziduală
  • Instabilitate cronică
  • Hidartroze recurente
  • Entorse recidivante
  • Osteoporoză

Laxitatea ligamentară reziduală şi instabilitatea articulară cronică duc în timp la degradări articulare de tipul artrozei şi pot necesita tratament chirurgical şi fizio-kinetoterapie.

Imobilizarea prelungită scade rezistenţa cicatricei ligamentului pe durata vindecării. Din acest motiv medicul poate indica pacientului să mobilizeze precoce articulaţia sau să se sprijine pe ea pentru a creşte densitatea fibrelor cicatriceale şi rezistenţa acestora.

Prevenţie

Entorsele cauzate de accidentări sportive sunt, deseori, singurele pe care le putem evita prin alegerile pe care le facem.

Primele de luat în considerare când vrem să prevenim accidentările sunt:

  • Utilizarea unui echipament adecvat, în special a încălţărilor potrivite pentru tipul activităţii şi schimbarea acestora atunci când se uzează;
  • Hidratarea corespunzătoare;
  • Încălzirea temeinică înaintea efortului trebuie să cuprindă câteva minute de alergare uşoară, alergare pe loc sau săritul corzii pentru a creşte fluxul de sânge la nivelul muşchilor, tendoanelor, ligamentelor şi în articulaţii, urmate de câteva minute de stretching.

Stretching-ul reprezintă întinderea fibrelor musuculare încet şi controlat. Fiecare întindere trebuie să dureze 10-20 de secunde, timp în care ne concentrăm asupra unei singure grupe musculare. Întinderea este suficient dacă se realizează doar o dată, fără mai multe repetări şi fără a întinde până se atinge pragul dureros.

După 10-20 de secunde se eliberează încet, cu grijă, după care se trece la întinderea altei grupe musculare.

  • Efectuarea de exerciţii regulat şi adecvate pregătirii fizice individuale – prin suprasolicitare riscăm apariţia de întinderi mai uşoare sau mai grave, până la rupturi musculare.

Este bine să luaţi pauză de la antrenament în zilele când resimţiţi oboseală sau durere.

Se recomandă evitarea conceptului de „weekend-warrior” – care înseamnă efectuarea unui antrenament istovitor fără a avea o pregătire fizică de bază. Încercaţi un minim de 30 de minute de activitate fizică moderată zilnic pentru a menţine o pregătire fizică de bază cu care să puteţi face faţă antrenamentelor mai intense.

Exerciţiul fizic este pe cât se poate de benefic atâta timp cât se practică în mod regulat şi controlat. Eforturile practicate rar şi de intensitate mare nu aduc un beneficiu, dimpotrivă, cresc riscul accidentărilor.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

[email protected]

Publicitate:

[email protected]
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!