Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns


Arsurile termice – simptome, management si tratament

NewsMed
NewsMed

10 Jan 2020

eye-glyph Vizualizări: 14253

Distribuie Articolul

                     Arsura este un accident datorat acţiunii exercitate asupra corpului de către agenţii traumatici specifici. Arsura este o leziune cutanată şi mucoasă produsă de căldură sau de agenţii fizici, precum si de diverse radiaţii, electricitate etc. Efectul patologic al arsurii depăşeşte cadru local de acţiune al agentului traumatic și se transformă într-o boală chirurgicală deosebit de gravă, a întregului organism, determinată direct de amploarea suprafeţei, profunzimea si modul de evoluţie al leziunii locale. Orice arsură poate fi urmată de complicaţii deseori foarte grave și invalidități importante, prognosticul vindecării depinzând de suprafaţa arsă, de profunzimea arsurii, de tipul agentului traumatic, de starea biologică a accidentatului și de calitatea asistentei medicale acordate.

                     În general, în funcţie de agentul traumatic care le-a provocat, arsurile pot fi împărțite în: arsuri termice (arsuri produse prin: căldură, lichide fierbinţi, gaze si vapori supraincălziţi, corpuri solide incandescente, flacăra, radiaţii termice), arsuri chimice (arsuri produse prin substanțe chimice: acizi, baze, unele săruri minerale), agresiunea electrică (arsuri produse prin : electrocutare, flamă electrică), arsuri produse prin radiaţii (raze X, raze atomice, raze ultraviolete, raze infraroșii, insolații).

Care este mecanismul de apariție al arsurilor termice?

                     Iese în evidenţă imprudenţa inexplicabilă a individului faţă de ființa proprie, faţă de familie sau anturaj. Chiar în accidentele colective sau în catastrofele soldate cu un număr impresionant de accidentaţi, anchetele şi expertizele arată de fiecare dată neglijenţa şi incompetenţa condamnabilă a uneia sau mai multor persoane. Sunt rare acele situaţii când accidentul rezultă din cauza unor factori de neprevăzuţi care au aparut in plină desfasurare a unor procese sau fenomene normale. Numărul mare al copiilor arşi din neglijenţa și ignoranţa asociată cu curiozitatea specifică vârstei, adesea plătită scump, este impresionant. Pentru vârstnici rămân proprii atât condiţiile accidentării (incidental locuinţei incălzită cu mijloace precare, improvizate, contactul prelungit cu sursele de încălzire, căderea pe suprafeţe încinse a bătrânilor bolnavi, paralizaţi, lipsiţi de asistenţă medicală), cât şi mortalitatea ridicată de 65 – 70%.

                     Accidentele din mediul casnic rămân preponderente şi au fost întotdeauna majoritare, în peste 70% din cazuri, arsura are loc la domiciliu in cele mai variate condiţii. Agentul etiologic cel mai des intâlnit este lichidul fierbinte în 50 – 70% din cazuri, apoi flacăra și contactul cu resursele de incălzire sau suprafeţele încinse, mai rar curentul electric. Incidentul locuinţei constituie o eventualitate de excepţie, iar numărul victimelor poate fi important cu letalitatea consecutivă severă. Accidentele din mediul industrial reprezintă 20 – 25% din totalul arsurilor. În cazul accidentelor colective generate de explozie, numărul victimelor poate fi important, iar coafectarea căilor respiratorii este constatată în 80% din cazuri.

                     Deși natura agentului traumatic influenţează asupra aspectului clinic al plăgilor, pentru leziunile tisulare considerate numai sub raportul reversibilităţii sau ireversibilităţii, prezintă interes: cantitatea de energie calorică (care acţionează asupra ţesuturilor) și durata de expunere (la acţiunea agentului traumatic).

                     Pielea are largi posibilităţi de apărare față de agenţi agresionali care acţionează asupra organismului. Faţă de căldură ca agent agresional traumatic, pielea joacă un rol important de barieră, de ecran, opunându-se pătrunderii în profunzime a căldurii. Pielea femeii şi a copiilor, mai subţire, are posibilităţi de ecranare mai redusă decât pielea bărbatului. Există mari diferenţe de la individ la individ privitoare la factori de autoaparare faţă de efectele nocive a căldurii. De asemenea, locuitorii ţărilor nordice, unde condiţiile climatice permit expuneri mai rare la razele solare, au o piele mai sensibilă decât cei din țările sudice care în mod normal au pielea mai pigmentată. Această posibilitate de ecranare mai mare atunci când durata de acţiune a căldurii este foarte scurtă, pielea fiind capabilă să absoarbă căldură din straturile ei superficiale, să anuleze acţiunea patologică a agentului traumatic și să creeze o protecţie pentru restul organismului, astfel încât în urma contactului cu sursa de căldură să nu se producă o leziune patologică.

                     Dacă la un contact de foarte scurtă durată, chiar la temperaturi de peste 100°C, pielea este capabilă să ecraneze şi să nu se producă o arsură, în schimb contactul corpului de durată lungă cu temperatura chiar mult sub 100°C (45°- 50°C), poate duce la leziuni foarte grave (limita de căldură nelezată este de 45oC). În cazul acţiunii de lungă durată a temperaturilor de peste 45°C, fenomenul de producere a arsurii se realizează progresiv, în timp, straturile de piele (zecimi sau sutimi de milimetru) „căzând” unele după altele.

               După ce au exercitat pentru un anumit timp funcţia de ecranare, aceste straturi energice mor şi îşi pierd rolul de ecran, lăsând energia să pătrundă în profunzime spre alte zecimi de milimetru, unde noul strat execută şi el pentru un timp funcţia de ecran profunzimea arsurii devenind cu atât mai mare, cu cât procesorul de expunere la căldură este mai lung și intensitatea căldurii mai mare.

Repere anatomice ale profunzimii arsurilor

                     Pătrunzând în straturile de sub piele, procesul de distrugere evoluează mult mai rapid, deoarece muşchii, aponevrozele, articulaţiile si oasele au posibilităţi mult mai slabe de ecranare, de apărare contra căldurii decât pielea.

                     Sursele cele mai importante de căldură provocatoare de arsuri și modul lor particular de acţiune sunt:

a) Iradierea solară – este arsura prin raza solară:
  • eritemul solar – dacă expunarea la soare nu se face progresiv se pot produce arsuri de gradul I sau chiar de gradul II, insoţite de tulburări generale dezagreabile sau chiar grave.
  • insolaţie gravă.

b) Lichide fierbinţi şi corpurile solide lichefiate prin căldură – modul de acţiune al acestora este similar cu cel descris anterior cu specificaţia ca acţiunea lichidelor fierbinţi şi mai ales a corpurilor solide lichefiate este extrem de dăunătoare, întrucât rămânând mai mult pe suprafaţa corpului, aderând chiar la acesta, continuă să acţioneze prelungit la o temperatură extrem de ridicată.

c) Flacăra produsă de substanţe inflamabile sau de curent electric – poate da arsuri întinse şi deseori profunde benzna, neofalina și gazul metan sunt substanţe care determină cel mai frecvent astfel de arsuri, fie în industrie, fie în gospodărie.

d) Gazele şi vaporii supraîncalziţi rezultaţi din combustibili – produc arsuri grave, aceste accidente se produc prin explozia cazanelor de înaltă presiune, iar in spitale prin explozia autoclavelor rău intreţinute şi manevrate incorect.

e) Reacţiile organismului faţă de agresiune:

→ Inflamaţia – este o reacţie completă de apărare a organismului declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni în ţesuturile sănătoase în procesul inflamator au loc modificări celulare, vasculare, metabolice, cu caracter de apărare şi cu caracter agresional procesul este dependent de sistemele: neuronendocrin, hematologic, imunitar, reticulo – histiocitar şi a numeroşi produşi metabolici intensitatea reacţiei inflamatorii, evoluţia şi modul sau de terminare să fie puternic influenţate de natura şi proprietăţile agentului patogen, gravitatea leziunii celulare rezultate, zona interesată, cât şi proprietăţile reactive ale terenului respectiv.

→ Reacţia imunologică – defineşte capacitatea organismului de a răspunde adecvat la un „material” străin este o reacţie utilă, de apărare, cu efect asupra organismului, de protejare faţă de agentul agresor in această reacţie intervin o serie de factori: anticorpi, limfocite, macrofage substanţele străine organismului sunt denumite antigeni şi sunt capabile să declanşeze apariţia unui anticorp cu care reacţionează în mod specific printr-o reacţie denumită reacţie anticorp – antigen.

→ Congestia (hiperemia) – este dilatarea activă a vaselor cu intensificarea circulaţiei sanguine, mai ales in anumite părţi ale organismului, rar in tot organismul este produsă de factori inflamatori  este un simptom şi nu o boală.

→ Edemaţierea (edemul) – este creşterea cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut datorită insuficienţei circulatorii, bolii renale sau prezenţei unor obstacole pe vasele sanguine sau limfatice, inflamaţiei sau modificării compoziţiei plasmei sanguine regiunea edemaţiată apare umflată şi la presiune digitală lasă o urmă persistentă.

→ Necroza – reprezintă moartea unei porţiuni de ţesut sau organ in organismul viu, care reacţionează izolând, lichefiind, reabsorbind şi înlocuind porţiunea modificată cu ţesut conjunctiv se datorează suprimării circulaţiei arteriale prin comprimarea sa într-un cheag la nivelul organelor în contact cu mediul extern necroza ia aspectul unei gangrene uscate şi a unei gangrene umede când porţiunea necrozată se infectează şi supureaza, infecţia acestei porţiuni cu germeni anaerobi duce la descompunerea rapidă a teritoriului necrozat cu degajare de gaze – gangrena gazoasă.

→ Dezvoltarea tumorală – transformarea malignă reprezintă o alterare a diferenţierii celulare care are la baza multiple mecanisme.

→ Atrofia – este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului unor celule, ţesuturi sau organe cu consecinţe înseminate asupra puncţionării acestora hipertrofia este creşterea de volum a unui organ sau ţesut datorate unei stimulări a mai multor substanţe în celule şi până la urmă a întregului organism.

→ Erupţia alergică – este termenul utilizat pentru cele mai variate modificări ale tegumentului se întâlneşte în alergia imediată, în unul din cele două tipuri principale de alergie cu apariţia rapidă a reacţiilor organice (câteva minute).

Care sunt criteriile de apreciere a unei arsuri?

                     Criteriul de apreciere a întinderii şi profunzimii unei arsuri este gravitatea arsurii, care se apreciază ţinându-se seama de doi parametri: întinderea de suprafaţă a arsurii și gradul de profunzime al arsurii. Amândoi parametri au o mare inportanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea arsurii determinând gradul de invaliditate al accidentatului. Aceşti parametri se calculează foarte atent şi se înscriu în documentele medicale ale pacientului.

                     În cursul evoluţiei bolii, gradul de profunzime al arsurii este posibil să se schimbe, astfel că: o arsură care la început părea în anumite zone să fie numai de gradul II poate continua şi să evolueze şi să se transforme într-o arsură de gradul III sau chiar IV, prognosticul ca şi atitudinea terapeutică schimbându-se în acest caz, după cum şi infectarea arsurilor sau factorul biologic al individului pot schimba fundamental prognosticul bolii.

1) Întinderea de suprafaţă a arsurii

                     Suprafaţa arsă în afară de profunzime la o arsură interesează şi suprafaţa arsă în funcţie de mărimea suprafeţei şi profunzimea arsurii, și se poate calcula prognosticul vital al bolnavului pentru a putea face calculul suprafeţei arse există o serie de tabele de calcul în care se specifică, pentru fiecare segment de corp, procentul reprezentat de aceasta din suprafaţa totală a corpului schema de calcul al lui Wallace. Aceasta care ia drept referinţă cifrei 9 ca procent si cu ajutorul căreia se poate face un calcul rapid a suprafeţei arse schema de calcul dupa regula „regula lui 9” al lui Wallace: pentru fiecare segment al corpului se specifică procentul acestuia fată de suprafaţa totală a corpului cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate cu aproximaţie proporţiile leziunii; un procedeu aproximativ il reprezintă „regula lui 9” care se bazează pe faptul că fiecare parte a corpului poate fi evaluată prin cifra 9 sau prin multipli ai acesteia, astfel:
  • capul și gâtul – reprezintă 9%;
  • fiecare membru superior – reprezintă 9%;
  • fiecare membru inferior – reprezintă 18%;
  • faţa anterioară ca şi cea posterioară a trunchiului – reprezintă câte 18%;
  • regiunea perinială – reprezintă 1%;
                     Suprafața arsă trebuie calculată cât mai precis. Se consideră că:
  • leziunile începând de la suprafaţa de 5%, antrenează toate celelalte organe, este deci o boală generală;
  • arsură care depăşeşte 10% din suprafaţa corpului, poate să determine o stare de şoc;
  • arsurile care depăşesc 30% din suprafaţa corpului, pun mari probleme de reanimare şi de tratament ulterior;
  • arsurile care ating 60 – 70% din suprafaţa corpului, nu sunt compatibile cu viaţa, chiar dacă sunt numai de gradul II, decât dacă s-a făcut un tratament extrem de energic într-o unitate bine organizată pentru tratamentul arsurilor;
  • în ceea ce priveşte arsurile care depăsesc 80% din suprafaţa corpului, acestea nu sunt compatibile cu viaţa şi bolnavii mor, de obicei, în primele ore paralel cu suprafaţa totală trebuie calculate şi notată si suprafaţa pentru fiecare grad de arsură;

2) Gradul de profunzime al arsurii

                     Pielea este alcatuită din trei straturi suprapuse: epiderm, derm și hipoderm din punct de vedere al profunzimii arsurile se clasifică în patru grade, fiecare din aceste grade având semen caracteristice, afectând succesiv cele trei straturi ale pielii, iar ulterior şi straturile subiacente gradul de profunzime se apreciază în funcţie de cât de afectate sunt componentele structurale ale pielii normale (stratul germinativ bazal al epidermului, stratul dermic deservit de plexul capilar dermic intermediar care conţine foliculi pilosebacei şi conductele glandelor sudoripare.

a) Arsura de gradul I

                     Aceasta este cea mai superficială se manifestă prin: eritem, congestie tegumentar, ede, căldură locală, senzaţie de usturime dureroasă, pigmentare pasageră a pielii, vindecare fără cicatrici. Tipică pentru arsura de gradul I este arsura de razele solare – eritemul solar sunt interesate in această arsură celulele superficiale ale epidermului (pătura cornoasă şi o parte din cea germinativă) întrucât sunt iritate şi prelungirile melanocitelor, care ajung in epiderm, acestea eliberează pigment melanic care, în timp, colorează pielea în brun şi ajută să se creeze un ecran protector pentru straturile profunde (subepidermice) orice senzaţie dureroasă de usturime ca si apariţia de vezicule, edem, înrosire marcată după expunerea la radiaţiile solare arată că pielea nu a fost expusă la soare raţional, progresiv ca să dea voie în timp pigmentului melanic sa creeze un strat protector fată de radiaţiile solare şi că arsura este pe cale să se transforme într-o arsură de gradul II.

b) Arsura de gradul II

                     Aceasta este tipul cel mai frecvent întâlnit și se manifestă prin:

  • arsură superficială – prezintă manifestările de gradul I la care se adaugă flictenele – flictena albă cu conţinut serocitrin, limpede, transparent.
  • arsura profundă – prezintă toate manifestările prezentate pană acum la care se adaugă durerea de intensitate mica se vindecă fără cicatrice se produce când intensitatea căldurii este mare si straturile epidermice se distrug, lăsând integră membrana bazală energia calorica actioneaza direct asupra plexului capilar subepidermic sunt distruse toate straturile epidermice şi pe porţiuni variabile ca întindere, celulele din stratul germinativ bazal, membrana bazală a dermului rămânând intactă vasele limfatice, precum şi terminaţiile nervoase subepidermice, fiind iritate, produc eliberarea de plasmă care despart straturile distruse de cele vii; extravazarea se produce rapid si forţa hidraulică create separă straturile moarte de cele vii ca urmare, apar leziuni caracteristice: flictenele de gradul II – flictenele albe care au aspectul unor pungi cu pereţi transparenţi, având drept conţinut plasma de culoare galbenă, clară, serocitrină;lichidul flictenei se poate suprainfecta pentru care va trebui excizată.

                     Arsura de gradul II corect îngrijită se vindecă fără nici o cicatrice. Dacă suprafaţa pe care s-a produs arsura este mare, cantitatea de lichid care iese din vasele limfatice este şi ea foarte mare, ceea ce va înrăutăţi mult starea generală a accidentatului această cantitate de lichid din patul vascular în flictene, împreună cu durerea care este rezultatul excitaţiilor puternice a terminaţiilor nervoase din derm, se află la baza apariţiei şocului prin arsură, şoc care este cu atât mai grav, cu cât suprafaţa interesată este mai mare.

c) Arsura de gradul III

                     Este numită şi arsură necrotică, pentru că interesează tot epidermul și o parte din derm, manifestându-se prin: flictenă roşie cu conţinut sanguinolent tulbure și necroze întinse care cuprind toate straturile pielii, muşchii, oasele, nervii, vasele sanguine; durerea dispare. Vindecarea se face prin cicatrice, prin granulare si grefare. Degajarea energetică distruge întreg epidermul şi ajunge în grosimea dermului, lezând plexul capilar dermic intermediar. În acest caz, vasele sanguine ca şi glandele pielii şi foliculii piloşi vor fi lezaţi şi îşi vor vărsa conţinutul în flictene dându-le o culoare sero – sanguinolentă, rezultând flictene de gradul III – flictena roşie, această culoare roşiatică a conţinutului flictenelor deosebeşte arsura de gradul II de cea de gradul III.

                     Pericolul de infecție este foarte mare. Prognosticul arsurilor de gradul III este mai grav decât a celor de gradul II. Dacă în arsura de gradul II există şansa ca printr-un tratament corect, care face ca arsura să nu se infecteze, să se obţină „restitution ad integro”, pielea să se vindece fără cicatrice şi să-şi reia funcţia de organ de apărare şi epurare, în arsurile de gradul III din cauza cicatricilor vicioase ce urmează, se vor pierde suprafeţe foarte mari de piele normală şi vor apărea cicatrici cu aspect neplăcut, vicioase, urmate de mari deficiente funcţionale.

                     În zonele în care stratul dermic este foarte gros, tot ca leziune de gradul III, se descrie escara – dermul nu este deposit in profunzime si retrospectiv se constată epitelizarea spontană care nu apare niciodată într-o leziune de gradul IV. Mai grav este faptul că, dacă suprafaţa de piele arsă este foarte mare, capacitatea de epurare a substanţelor toxice din organism scade, fapt ce poate duce la intoxicaţie generală şi la un sfârşit letal.

d) Arsura de gradul IV

                     Aceată arsură interesează epidermul şi întreg hipodermul, este distrusă toată grosimea tegumentului şi apare escara de gradul IV. Culoarea escarei variază de la alb la negru în raport cu gradul de temperatură. Epitelizarea spontană este imposibilă, plaga rezultată este granuloasă care necesită aport de tegument prin gref cutanată, tot aici se încadrează şi arsurile care merg mai în profunzime de piele afectând muşchii, oasele. Aceste arsuri se produc, de obicei, prin acţiuni de lungă durată sau extreme de puternice ale agentului cauzal, care în afara flăcărilor şi a lichidelor fierbinţi mai pot fi: smoala, minereu topit, substanţe chimice, curent electric, radiţie atomică. Țesuturile sunt necrozate şi dau naştere la escare care se suprainfectează, fapt care îngreunează mult mersul bolii.

                     Regiunile arse sunt insensibile (nedureroase), datorită faptului că terminaţiile nervoase din derm au fost distruse. Aceste arsuri sunt mai puţin provocate de şoc (imediat), din cauză că terminaţiile nervoase din derm sunt distruse, iar plasmoragia nu se mai produce fiindcă dermul este carbonizat. Vindecarea arsurilor de gradul IV se însoţeşte de cicatrici vicioase cu invalidităţi grave. O arsură de gradul IV se poate vindeca prin epitelizarea spontană numai dacă are o suprafaţă sub 5 cm2.

!!! Ca o mică concluzie, se poate spune că arsurile cu cât sunt mai puţin dureroase, cu atât sunt mai grave.

Care este evoluția clinică a arsurilor termice?

                     În evoluţia arşilor, atrag atenția trei elemente în mod deosebit: şocul, infecţia, invaliditatea.

  • Şocul este elementul cel mai important de care trebuie să se ţină seama în primele ore de tratare a unei arsuri. Este un şoc traumatic şi hipovoleic tipic se datorează durerii termice pornite de la nivelul focarelor de excitaţie dureroasă din derm, la care se adaugă plasmoragia foarte mare atunci cand arsura este întinsă nu rareori arsura este urmarea unei explozii care prin traumatism este un element şocogen.
  • Infecţia este suprafaţa întinsă şi neprotejată de piele care este un teren pentru dezvoltarea infecţiei, urmările acesteia fiind deosebit de grave, deoarece toxinele ce se resorb la acest nivel determină o stare de intoxicaţie gravă a bolnavului, ale cărui forţe de autoapărare se epuizează şi fără măsuri energice acesta moare totodată infecţia poat să distrugă puţinele insule epiteliale cu posibilităţi regenerative care au mai rămas în piele distruge fire de păr, glande sebacee şi glande sudoripare.Vindecarea se face numai cu cicatrice retractile în aceste cazuri, în loc de neoepiteliu apar muguri cărnoși exuberanţi (granulate) greu de tratat.
  • Invaliditatea este dată de cicatricele deformante, mutilante, invalidante ce pot rezulta după arsurile de gradul III și IV.
                     Stadiile evolutive în evoluţia unui pacient ars se observă patru etape care diferă de la individ la individ şi nu pot fi strict.
a) Stadiul I

                     Se desfășoară în primele trei zile și este perioada șocului post – combustional, care se caracterizează prin mari dislocări hidro – electrolitice, putând să apară: sindromul de deshidratare (hipovolemie, tulburări hidroelectrolitice, edem, hipoxie, insuficiență respiratorie, oligoanurie, insuficiență renală, insuficiență hepatică, insuficiență cardiacă), sindromul digestiv (vărsături, hemoragii, dar se poate agrava prin: hipoxie, anemie, oligoanurie).

b) Stadiul II

                     Se desfășoară în primele trei săptămâni (între zilele 4 şi 21) și este perioada metagresională – dismetabolică, când bolnavul este ieşit din şoc, dar când pot apărea complicaţii severe, evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii.

                     Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni, în special invazia microbiană şi toxemică, ce pot să ducă la septicemie sau la şoc toxic şi septic, aceasta perioadă numindu-se şi perioadă toxic – infecţioasă unde pot să apară următoarele complicaţii: hepatită, ileus și hemoragie digestivă, accidente tromboembolice, insuficiență renală acută. De asemenea, pot să apară complicaţii prin greşeli de tratament, cum ar fi: edem pulmonar acut prin supraîncarcare lichidiană sau sindrom hemoragic. Starea bolnavului poate evolua favorabil încât la sfârșitul acestui stadiu, bolnavul are vindecate leziunile de gradul I și II, iar arsurile de gradul III cu escarele total eliminate sau în curs de eliminare.

c) Stadiul III

                     Se desfășoară în primele două luni (între zilele 22 și 66) și este perioada catabolică – anabolică a epitelizării sau acoperirii chirurgicale în care şansele de vindecare cresc; din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală).

d) Stadiul IV

                     La bolnavii corect trataţi echivalează cu convalescenţa. În cazul bolnavilor arşi care nu au beneficiat de un tratament corect şi precoce, persistenţa plăgilor granulare întise spoliază organismul, epuizându-i rezervele biologice se instalează astfel tabloul clinic al şocului cronic. Un organism aflat în această situație biologică precară este decompensat ireversibil la agresiuni minore, datorită absenţei rezervelor funcţionale în toate sistemele şi organele.

                     Evoluţia unei arsuri se apreciază în funcţie şi de locul unde se produc și anume:

  • arsurile din regiunea perineală datorită faptului că se pot infecta uşor şi sunt greu de tratat.
  • arsurile din regiunea spatelui obligă bolnavul să stea numai în decubit ventral ceea ce, pe langă faptul că este foarte incomod, ingreunează respiraţia şi oxigenarea sângelui.
  • arsurile din regiunea gâtului sunt grave, mai ales cele care pot să intereseze şi traheea. Probleme foarte serioase pun şi arsurile din regiunea nasului și regiunea orbitală sau cele din zonele în care oasele se află imediat sub piele (fata anterioară a gambei unde osul rămâne descoperit şi se poate necroza).
  • arsurile de gradul II şi III care nu interesează aceste zone, se pot vindeca uşor şi fără cicatrici grave.
  • pierderile de suprafaţă rezultate prin ardere sau infecţii ulterioare, ca şi cicatricele deformante, mutilante sau invalidante ce pot rezulta, întunecă adeseori prognosticul funcţional al celor cu arsuri.

Care sunt complicațiile unui pacient cu arsuri termice?

                     Cele mai frecvente complicaţii sunt:

  • infecţia;
  • insuficiența renală acută;
  • bronhopneumonia;
  • embolia pulmonară;
  • hemoragia digestivă;
  • escarele;
  • intoxicaţia centrilor cerebrali;
  • contuzii;
  • pierderea conştienţei;
  • paralizii.

                     Toate aceste complicaţii explică bolnavul netratat chiar şi cu arsuri nu prea întinse (20 – 30%) poate fi pierdut. Nu trebuie neglijat faptul că, dacă accidentul s-a produs într-un spaţiu închis şi bolnavul a inhalat fumul şi gazele produse în timpul incendiului, el poate muri asfixiat cu monoxid de de carbon chiar înainte de a i se da primul ajutor. De asemenea se pot produce complicaţii pulmonare.

                     Complicaţiile depind de gravitatea arsurilor şi pot fi generale sau locale.

→ Complicaţiile generale – variază în raport cu perioada evolutivă,în perioada primelor trei zile pot apărea:
  • şocul;
  • oligoanurie;
  • edem pulmonar acut;
  • acidoză;
  • coagularea intravasculară diseminată;

                     Perioada primelor trei săptămâni apar aceleaşi complicaţii ca şi în perioada catabolică – anabolică (stadiul III), cum ar fi:

  • septicemia;
  • bronhopneumonie;
  • infecţie urinară;
  • complicaţii digestive, mai rar: hemoragii, ulcere de stres;
  • embolie pulmonară;
  • complicaţii urinare;
  • complicaţii hepatice;
  • complicaţii neuropsihice;
Complicaţii locale – sunt reprezentate de sechele funcţionale şi cicatriciale de amploare variabilă, cum ar fi:
  • insuficiența renală acută;
  • bronhopneumonia;
  • embolia pulmonară;
  • hemoragia digestivă.

                     Aceste complicații se datorează leziunilor, în general difuze, din cauza unei intoxicaţii masive a organismului cu substanţe toxice resorbite din regiunea arsă. La arşii incorect îngrijiți pot să apară escare de decubit și în regiuni neatinse de arsură care umbresc și mai mult prognosticul. Prognosticul depinde de gravitatea şi evoluţia leziunii locale, de apariţia sau nu a complicaţiilor şi de corectitudinea tratamentului.

                     Arsurile care depășesc 30% din suprafaţa corpului au prognosticul rezervat. În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii se poate calcula prognosticul vital al bolnavului – indexul de prognostic (I.P.). Indexul prognostic elaborat este o valoare matematică care apreciază viitorul evoluţiei şi care se poate calcula prin înmulţirea procentelor de suprafaţă corporală arsă cu gradul de profunzime. De exemplu: un ars cu 25% arsuri de gradul II are un I.P. de 50.

                     Indicele de prognostic FRANK se calculează înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de profunzime:
  • 20% arsuri de gradul II = 20 x 2 = 40 I.P.
  • 20% arsuri de gradul III = 20 x 3 = 60 I.P.
  • 20% arsuri de gradul IV = 20 x 4 = 80 I.P.
  • Valoarea generală a I.P. este 180.

                     Se consideră ca orice arsură de gradul II sau de gradul III care depăşeşte 15% din suprafaţa corpului adultului şi 5% din suprafaţa corpului copilului, trebuie să beneficieze de o asistentă medicală imediată şi completă pentru a preântâmpina constituirea şocului. Pe loturi mari de pacienți au fost determinate limite valorice ale I.P. (numai la adulţii tineri sănătoşi):

  • până la I.P. = 40: cu tratament local corect, arsura evoluează fără determinări generale şi fără complicaţii – arsurile obişnuite.
  • la I.P. peste 60: arsurile au risc vital, necesită tratament general energetic alături de tratament local corect, deoarece apar fenomene de şoc; la aceste categorii de arsuri evoluţiile complicaţiilor sunt frecvente.
  • la I.P. între 100 și 140: cazurile de deces sunt frecvente.
  • la I.P. peste 160: supravieţuirea este foarte rară.
  • la I.P. între 160 și 250: mortalitatea creşte.
  • la I.P. peste 350: toate cazurile sunt mortale.

                     În aprecierea gravităţii arsurilor se ţine seama şi de vârstă, sex, tare organice (diabet zaharat, arterita, insuficienţă hepatică, insuficienţă cardiacă), echilibrul fizic și psihic al bolnavului, localizarea (sunt mai grave arsurile capului, gâtului, organelor genitale) şi contează foarte mult calitatea şi promptitudinea tratamentului aplicat. Foarte grave sunt arsurile la copii, pentru că la ei stările de şoc se manifestă cu mare violenţă şi sunt mai greu de tratat. Copii fac arsuri pe procente mari de suprafaţă – la aceeaşi cantitate de apă fierbinte care s-ar vărsa pe un adult, copilul suferă o arsura printr-un procent de 10 – 20 de ori mai mare, bătrânii din cauza constantelor lor biologice defectuoase şi a reactivitatii lor deficitare au o evoluţie foarte grea.

               Indicele de prognostic BAUX se calculează prin adunarea suprafeţei arse cu vârsta accidentatului:
  • dacă I.P. este peste 100 – moartea este sigură.
  • la I.P. între 75 și 100 – posibilitatea de supravieţuire este de 50%.
  • dacă I.P. este sub 75 – posibilitatea supravieţuirii este cu atât mai mare, cu cât cifra e mai mică.
  • în afară de prognosticul vital, se mai poate aprecia prognosticul funcţional și estetic.

Care este tratamentul unui pacient cu arsuri termice?

               Întregul tratament se va desfășura în perfecte condiţii de asepsie. Tratamentul unui pacient ars include tratament igieno – dietetic, medicamentos și la nevoie, tratament chirurgical.

               Tratamentul igieno – dietetic va fi bogat în lichide, vitamine şi săruri minerale, regim hipercaloric, hiperproteic, monoglucidic sau hiperglucidic sau hipolipidic.

               Tratamentul medicamentos este necesar pentru a pune în repaus scoarţa cerebrală și se administrează: Morfină, Mialgin, Algocalmin, Romergan, Diazepam, la indicaţia medicului. Se vor face bolnavului: oxigenoterapie, vitaminoterapie, antibiotice, anticoagulante (Heparina – administrate cu grijă datorită posibilelor hemoragii gastrice sau pulmonare). Ulterior, tratamentul va fi condus în funcţie de: analizele de laborator, starea tensiunii arteriale, starea pulsului, gradul de oxigenare, apariţia sau reapariţia stării de intoxicaţie septică, a stării de şoc cronic, eventualei insuficienţe renale si hepatice.

               Tratamentul chirurgical implică realizarea unei pregătiri adecvate și ulterior, grefarea pielii. Se face reanimarea bolnavului prin adaptarea unei perfuzii, la care se adaugă la nevoie transfuzare de sânge şi plasmă. În cazul în care nu se reuşeşte asigurarea unei diureze orare satisfăcătoare, se va administra un diuretic prescris de medic (Manitol, Furosemid), iar în cazuri foarte grave, când nici după tratament diuretic nu se reuşeşte, bolnavul va face dializă. Se vor îndepărta complet corpii străini din plagă, se îndepărtează chirurgical flictenele sparte sau nesparte, precum şi tegumentele sau alte ţesuturi necrozate, devitalizate. Toate arsurile se consideră infectate, deoarece germenii tegumentului invadează flictenele al căror conţinut este un excelent mediu de cultură după îndepărtarea flictenelor şi a ţesuturilor devitalizate se face o spălătură a pielii prin badijonare cu alcool 70° care are o acţiune triplă, precipită proteinele pielii limitând sau oprind procesul exudativ are acţiune anestezică, siacţiune antiseptică se estimează indicele de prognostic si se aplică pansament uscat foarte larg pentru ca să nu se deplaseze in zilele următoare; este recomandabil să se folosească comprese foarte mari, peste pansament se vor trage fese sterile, la nevoie fixate cu agrafe.

               Dacă plaga nu va ramâne descoperită sau acoperită doar cu fașă şi dacă victima a ajuns repede la spital există şanse ca plăgile să nu se infecteze. Dacă plaga nu s-a infectat, mai ales in arsurile de gradul II este posibil ca bolnavul să se vindece în perfecte condiţii în 10 – 14 zile, timp în care pansamentul nu va fi schimbat.

               La bolnavii arși cu leziuni profunde şi circulare pe membre, gât şi trunchi, se practică de urgență incizii de compresiune care traversează regiunea de escară profundă, de la un cap la altul, depășind-o până în ţesutul sănătos în profunzime. Astfel apar fenomene de ischemie periferică, dispnee la bolnavii cu leziuni profunde ale capului, feţei şi gâtului anterior, la care există arsuri ale căilor respiratorii, trebuie practicată de urgență traheostomia, care poate permite supravieţuirea bolnavului.

               Grefarea este un tratament predominant conservativ cu epitelizare spontană controlată a leziunilor de gradul II şi de gradul III, detersarea completă a escarelor de gradul IV cu grefarea cât mai rapidă după ziua 21 cu autogrefe tehnicile de excizie, grefare imediată, precoce sau secvenţială sunt forme de tratament chirurgical agresiv, acoperirea cu grefe este obligatorie. Alegerea variantei de tratament se va face după trecerea a 24 ore, timp în care bolnavul va fi reechilibrat hidro – electrolitic.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

[email protected]

Publicitate:

[email protected]
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!